Hogwarts(Anul 6)-Secretele

11

**************

-Nu te las sa faci asa.

-Nu trebuie sa ma lasi Draco. E decizia mea .

-Dar nu vreau sa te pierd ...

Vocea lui slabă o făcut pe brunetă sa închidă ochii oftand puternic. În timpul care trecuseră se atașate mult de blondul de lângă ea însă stia foarte bine ca ei doi nu vor putea sa fie niciodată prieteni. Prieteni ei deveniseră suspicioși în cazul lui Draco si orcat de mult tinea la băiat nu putea sa isi piardă cei mai buni prieteni. A trecut prin prea multe alături de Harry si Ron ca sa renunte acum la prietenia lor . Si in ciuda la tot, stia ca ei nu vor accepta niciodată că ea sa fie prietena cu Malfoy. Intr-un final își întoarse privea spre el si zâmbi strâmb.

-Mi-as dori sa imi respecți decizia. Anul asta e unul important si trebuie sa ma concentrez pe învățat. Imi pare rau.

Imtocamdu-se pe călcâie începu să coboare în graba scările turnului cu lacrimi cazand pe obraji ei. Chair daca o durea inima si stia ca o sa regrete decizia luata, consideră că așa e cel mai bine. Ei doi nu vor fi niciodată prieteni iar ea trebuia sa se obișnuiască cu acest gand.
Cand intra in sala mare nu avea nici o urma ca a plâns. Sa așezat lângă Harry si Ginny privind absenta prin sala.

-Dupa ce te uiti?ii șopti prietenul ei în ureche atragandui atenția

- După Hagrid, nu credeti ca am fost cam rai cu el?

-Rai? De ce spui asta?o întreba Ron manacand un copan de pui

-Pai in primul rând am renuntat la ora lui si abea de am vorbit cu el de cand am ajuns.

Harry ofta privindu-si prietena. Avea dreptate , nu apucaseră să ii explice lui Hagrid de ce au renunt la orele lui.

-Dar nu ne plăceau orele lui, Hermione.vocea plictisită a lui Ron o facu pe fata sa il privească urat

-Ne place de el. E prietenul nostru.vocea ei era acuzatoare

Si stiau cu toți ca avea dreptate. Trebuia să vorbească cu el si sa se împace.

O altă lună trecuse in graba pentru elevi de la Hogwarts. Iarna venise cu pași rapizi prinzandui pe mare parte dintre ei abatuti si obosiți. Cei din anul 6 erau mult mai stresați fata de restul, materile încărcate ii solicitau la maxim. Hermione nu era tocmai in apele ei fiind prinsă cu prea multe teme din cauza orarului plin. Ar fi vrut să mai renunte la câteva însă stia ca este imposibil sa faca asta. Sala Mare era aproape pustie însă ea si Harry învățau de zori la cate o materie. Oboseala își spuse cuvântul pentru fiecare ,plus ca Hermione se mai gândea si la blondul de la Slytherin. Il văzuse rar in ultimul timp si de cate ori il vedea era foarte abătut. Se trezi brusc din visare cand mana lui Harry ii flutura prin fata ochilor.

-Ohhh... scuze ,Harry. Ce ziceai?

-Esti ok , Herms? Te întrebam despre...

Însă băiatu nu apuca sa termine ce avea de spus fiind oprit de o fata de la Ochii-de-soimi. Ii întinse in graba o scrisoare si cu obraji roși fugi din sala mare. Harry își dădu ochii peste cap exasperat, ii displacea ca toată scoala era cu ochii pe el doar fiinca Profetul zilei spusese ca el este ,, cel ales". Brunetă doar zâmbi trist , ii părea rău ca băiatul nu era prea mulțumit de noul an școlar. Il înțelegea , moarte lui Sirius Black, nasul lui , il întristara destul de mult plus orele private cu profesorul Dumbledor la ore târzii ale nopți il solicitau destul de mult. Si-ar fi dorit să îl poate ajuta mai mult dar stia prea bine ca nu avea cu ce. Ii cerceta chipul posomorat in timp ce băiatul citea scrisoare.

-De la cine este?

-Profesorul Slughorn, imi solicită prezența la una din întâlnirile lui.

Ofta băiatul infrant. Evitase încă de la începutul anul sa se duca la întâlnirile acelea ciudate. Însă stia ca de data asta nu avea cum să se scuze Si arucandui o privire prietenei zâmbi drăceste privind apoi ultimele propoziția din scrisoare.

- Ce pui la cale , Harry Potter?

-Esti invitata si tu.

-Eu?

Tresari fata luând scrisoare din mana lui. Ochii ei parcurgeau repede rândurile mici ale scrisori si cand își văzu numele mirarea ei nu se lasa ascunsă. Nu ii venea să creadă că ea a fost chemată. Stia foarte clar că el își alegea copii după familie lor faimoase. În cazul lui Harry pentru ca era el faimos, dar ea nu era nici un sânge-pur sau semi-pur si nici faimoasă nu era. Atunci ce putea el sa vrea de la ea?

-Deci mergem impreuna. zambi Harry spre ea

-Hm...sigur.

Chiar daca nu era sigura, tacu din gura, macar era Harry cu ea si se simțea mai liniștită. Ii plăcea in general ca Harry mereu o ajuta sa se liniștească cu simpla lui prezența. Si-ar fi dorit să fie frați, ar fi fost minunat. Intr-un final amândoi au plecat spre turnul Gryffindor pentru a se schimba.
Rochia roșie până la genunchi ii venea minunat pe corpul ei. Isi aranjare parul si prinsese două clame in parti, apoi își lua in graba geanta neagră și își bagă bagheta. Jos Harry o aștepta de câteva minute bune si era putin stresat. Cand o privi coborând aproape ca nu ii venea să creadă că în fața lui sta Hermione, erau rare momentele cand ea era mai elegantă. Ieșira amândoi din turn insreotandu-se spre locul de intalnire .