Inimă de sticlă

Cap. 4

*Alison POV*

Era 31 august. Pe scurt trebuia să mergem pe Aleea Diagon pentru cumpărăturile de început de an. De la "Faza Vodkă" cum am numit-o eu, am dormit mai mult la gemenii White, care stăteau doar la câteva case distanță. În timpul în care stăteam acasă James mă tachina cum că îl plac pe Edward, ceea ce era o mare minciună, dar aveam un frate prea încăpățânat ca să înțeleagă asta. Mă obișnuisem cu vremea din Londra și că aici temperatura putea ajunge și la 30°C. Am evitat pe cât puteam să vorbesc cu Sirius. Adevărul era că mă gândeam mult la ce s-a întâmplat. Mă gândeam ce era mai rău: că se întâmplase sau că mie nu mi se păruse atât de rău...

Momentan eram acasă, dormisem acasă cu o noapte mai înainte ca să mergem cu toții pe Aleea Diagon. Interesant era faptul că, deși el se trezise, James nu se sinchisise să mă trezească și pe mine. M-am trezit și m-am uitat la ceas; era 09:50. STAI! ERA 09:50?! DOAMNE! LA ORA ASTA TREBUIA SĂ FIU GATA! Cu siguranță toată lumea era plecată deja! Cu o putere inimaginabilă m-am pregătit în doar 7 minute, hmm, îmi bătusem recordul. Cobor jos și îl găsesc pe..... Sirius?!

Eu: O, Sirius, ce faci aici? Nu ar trebui să fi plecat deja?

Sirius: Și tu să mergi singură?

Eu: Știu drumul!

Sirius: Dar ți-ar fi fost urât.

Eu: Știe James că tu ai rămas?

Sirius: Într-un fel, da.

Eu: Și te-a lăsat?!

Sirius: Păi, el știe că m-am întors după geacă.

Eu: Sunt 23 de grade afară! Eu înțeleg că James e mai prost dar nici chiar așa.

Sirius: Bine, bine, poate am avut un complice...

Eu: Remus.

Sirius: Vezi că știi? spuse râzând.

Ultimul lucru de care aveam nevoie era să merg cu SIRIUS pe Aleea Diagon! Nu mai vorbisem cu el de la "Faza Vodkă" decât " 'Neata! Ce mai faci?". Aveam o presimțire proastă în legătură cu ziua asta.

*Sirius POV*

Am așteptat-o pe Alison ca să mai vorbesc cu ea. M-a evitat mereu de când a făcut James scandalul ăla care nu-și avea rostul. Ali dormise la niște prieteni și nu am mai apucat să îi pun întrebarea care mă frământa de mult timp: de ce, în acea dimineață, după ce mi-a mângâiat obrazul (după ce tot ea m-a plesnit, dar asta nu contează), durerea a dispărut instant? Nu puteam să îmi explic și aveam de gând să o întreb asta astăzi.

M-am dus lângă șemineu, dar i-am făcut semn să se ducă ea prima. Nu a stat pe gânduri, a pășit în șemineu, iar eu am "servit-o" cu Polen Zvrr. Strigă clar "Aleea Diagon" și flăcările verzi o făcură nevăzută.

Am ajuns pe Aleea Diagon, dar bruneta nu mai era. Unde naiba s-a dus? Aveam întrebări de pus, nu putea dispărea pur și simplu. Era la câțiva metri mai încolo vorbind cu cineva. Când mă apropii simt cum îmi fuge pământul de sub picioare. Alison vorbea cu Regulus, fratele meu, Slytherin de altfel.

Eu: Iubire, am crezut că te-am pierdut. Hai, avem treabă.

Alison: De câte ori ți-am spus să nu îmi mai spui așa?!

Regulus: N-ai de gând să mă saluți, frățioare?

Eu: Nu!

Alison: Voi doi sunteți frați?

Eu: Sângele spune că da...

Alison: De ce nu mi-ai spus?

Eu: Din aceleași motive din care James nu ne-a spus de tine: Nu credeam că va fi nevoie... în plus nici nu am apucat, m-ai evitat tot timpul!