Cap. 1

48 2 2
                                    

*Alison POV*

Era deja trecut de jumătatea lui august, iar în Rusia vremea era tot de toamnă. Oricum, de acum venea toamna și puteam să îmi iau adio de la vremea caldă. Mai bine spus, Amelia putea să își ia adio de la vremea caldă, eu mergeam la Londra.

Bagajele erau gata de mult, poate de la fel de mult timp ca de când stăteam în gară așteptând trenul. Îmi imaginam reacția fratelui meu când va afla că sora lui preferată și singura soră de altfel, avea să fie în același an cu el la aceeași școală la care studia el. Voiam să îi fac o surpriză, dar voiam și să mă asigur că ne întâlnim la momentul perfect.

Între timp, trenul ajunsese în gară, după 30 de minute de întârziere. Cred că doar mie mi se putea întâmpla să îmi întârzie trenul jumătate de oră. Acum începea distracția: deși era destul de devreme, se pare că trenul era ARHIPLIN!!! Nu puteam găsi nici un compartiment gol, în fiecare stătea cineva. La un moment dat m-am dat bătută și am intrat într-un compartiment în care stăteau o fată și un băiat. Acum singura mea speranță era să nu se certe în fața mea, dar nici să nu înceapă să se lingă pe-acolo.

M-am așezat vizavi de ei, nu înainte de a-i studia puțin. Aveau un aer îngrozitor de familiar. Adevărul că semănau foarte mult și aceștia m-au analizat de-asemenea. Abia după ce au început o discuție mi-am dat seama cine sunt.

Eu: Scuze, nu sunteți cumva Anna și Edward White?

Anna: Ba da, te putem ajuta cu ceva?

Eu: Pe bune?! Nu mă mai recunoașteți?! Sunt eu, Alison Potter, sora lui James. Ne jucam mereu după-amiaza în curtea voastră. Nu vă mai amintiți?

Edward: Ba da! Anna, nu mai ții minte? Te certați mereu cu Ali cine să fie căpitan de corabie și....

Anna: Și de fiecare dată ne lua James titlul de căpitan... Nu îmi vine să cred, chiar tu ești Alison? Nu te-am mai văzut de vreo....5 sau 6 ani, dar tu cum ți-ai dat seama cine suntem?

Eu: Părul vostru albastru e încă inconfundabil, să știi. spun eu râzând.

Drumul a fost mult mai scurt, poate pentru că am vorbit tot timpul cu gemenii White. Norocul meu că și ei plecau în vizită la părinții lor.

Când am ajuns în gară, ne-am despărțit. Ei spuneau că trebuie să îi cumpere nu știu ce tatălui lor, iar eu am luat-o spre casă.

*James POV*

Eram acasă cu Sirius, Remus și Peter, ne făceam planuri pentru anul ăsta, când aud un sunet de chitară de la parter și o melodie foarte cunoscută.

In night when the stars light up my room...

Am coborât până la jumătate scările, iar melodia continua.

I sit by myself talking to the moon...

Când am ajuns jos cu Sirius, Remus şi Peter în urma mea, am văzut-o pe nimeni altă decât scumpa mea geamănă Alison. Întrucât îmi plăcea melodia am cantat şi eu cu ea, chiar dacă eram puțin afon (puțin mai mult dar asta nu contează).

Trying to get to you
In hopes you're on the other side
Talking to me too
Or am I a fool
Who sits along
Talking to the moon...

Ali stătea pe un fotoliu în sufragerie singură (aș fi lăsat-o singură dar mi-era frică să nu coboare Sirius înaintea mea) și canta la chitara de la bunicul.

Sirius: Ai cântat extraordinar!

Eu: Mulțu-

Sirius: Aș vrea să pot spune același lucru și despre tine James, dar tu ai fost groaznic.

Inimă de sticlăDove le storie prendono vita. Scoprilo ora