𝕷𝖊𝖆𝖌ă-𝖒ă ș𝖎 𝖚𝖈𝖎𝖉𝖊 𝖕𝖊𝖓𝖙𝖗𝖚 𝖒𝖎𝖓𝖊

Capitolul II

Schimb plictisită canalele de la televizor și mănânc niște migdale dintr-un bol sângeriu, cumpărat în hal de preț din Dragonul Roșu. Mă ridic plictisită și merg la bucătărie, să spăl vasele. Mă sprijin doritoare peste masa de sticlă și bat încetișor în ea cu degetele. Maxfield, dacă ai fi dat dracului măcar astăzi serviciul și m-ai fi urcat pe faianța asta... Înțeleg că trebuie să muncească și să ne întrețină pe amândoi, dar cu toate că mă iubește și face atâtea pentru mine, nu mă simt dorită de el. Câteodată îmi doresc alt bărbat, care să fie mascul și să-mi arate cine face regulile în casă. Îl iubesc enorm pe Maxfield și nu aș putea trăi fără el, dar prea mă lasă de capul meu acasă... Aș vrea să fie și el mai gelos, mai autoritar, să mă trimită-n șuturi la muncă, nu să mă întrețină. Pur și simplu îi scade din masculinitate — purtatul ăsta frumos al lui.

Scot pachetul cu făină din dulăpior, și bat fericită din palme că voi face o prăjitură. Intru pe Google și tastez rețete ușoare pentru prăjituri, dar îmi apare o reclamă la o carte recent lansată, după care prietenele mele sunt înnebunite și și-ar scoate ochii una alteia doar ca s-o aibă. Oare biblioteca de la parterul blocului a achiziționat-o?

***

— Bună, Milena! o salut și închid ușa de la intrare.

— Bună, Axel! mă salută înapoi cu zâmbetul pe buze. Ai nevoie de ajutorul meu? mă întreabă politicos.

— Nu, stai liniștită. Dacă voi avea nevoie de ceva, îți voi spune, îi spun, iar ea încuviință din cap, întoarcându-se la lectura ei despre Al Doilea Război Mondial.

Încep să mă pierd printre rafturi, trecând ușor mâna peste toate titlurile cărților. Mirosul de cărți îmi învăluie nările, și încep să mă întreb de ce oare nu am mai citit până acum. În adolescență eram o cititoare de cărți înrăită. Iubeam romanele de dragoste, cele cu fel și fel de tipi care mai de care mai îndrăzneți. De când l-am cunoscut pe Max, trăiesc propriul meu roman incitant, dar uneori îmi doresc ceva nou, ceva care să mă țină în priză, ceva de care să nu mă plictisesc niciodată. Ceva...

Tresar plăcut încântată când mâna mea se oprește pe ceea ce căutam — romanul tendințelor de astăzi. Fetele se topesc după povestea Rahilei, o tipă care dă întâmplător peste dragostea adevărată într-o bibliotecă modernă. Scenele incendiare și brutale de sex sunt cele care le țin captivate pe fete, unele dintre ele s-au tăiat pe mâini după ce au terminat cartea. Au cerut în disperare volumul doi, au amenințat că se sinucid dacă nu află continuarea poveștii. Dacă aș fi fost adolescentă, aș fi înghițit un pumn de pastile doar pentru că mi-aș fi pierdut distragerea de la realitate — ceea ce am și făcut când aveam șaptesprezece ani și terminasem o carte cu vampiri. Mi-e dor de vremurile ălea, în care puteam face lucruri cu adevărat stupide și în care îmi puteam creea propria mea dramă.

— Mă scuzi, dar eu am pus primul ochii pe cartea asta.

Niște perechi de pantofi lustruiți și îngrijiți apărură de nicăieri lângă mine. Îmi ridic privirea din carte și privesc bărbatul care mi-a spus impunător că el a dorit primul cartea din mâinile mele. Cu un cap și jumătate mai înalt ca mine, acum stă sprijinit de corpul de bibliotecă și își ține mâinile-n sân. Atitudinea lui nu este ostilă cum am crezut când i-am auzit vocea groasă, de fapt îmi zâmbește și mă descoase din priviri cu ochii lui de azur. Observ că poartă un costum foarte scump și că înfățișarea sa este deosebit de îngrijită.

— Ei bine, eu vreau s-o citesc! îi răspund acid, scot limba și mă întorc la citit.

— Și eu vreau s-o citesc! spune hotărât și mi-o ia din mână.