Inimă de sticlă

Prolog

*Alison POV*

Eram în cameră când cineva îmi bătu la ușă. Era Amelia, colega mea de cameră.

Amelia: Ali, domnul Borovkov vrea să vorbiți.

Eu: Ce vrea?

Amelia: Alison, nu te face că nu știi, e clar ce vrea!

Eu: Dar eu nu vreau!

Amelia: Când e vorba de Borovkov nu prea ai de ales.

Eu: Bine, bine.

Am plecat spre biroul lui. Borovkov era profesorul de Poțiuni, și directorul adjunct al școlii Koldovstoretz. Nici acum nu știam să pronunț numele școlii, iar asta îl enerva de fiecare dată. Profesorul meu preferat *tuse* sarcasm *tuse*, voia să mă transfere la Hogwarts, după patru ani petrecuți în Rusia. Cumva, îmi plăcea ideea, eram mai aproape de casă și puteam să îmi iau revanșa față de fratele meu.

După ce am ajuns în biroul lui, nu am mai fost atentă la nimic din ce spunea. Ca persoană, îl uram, dar nu puteam să nu iubesc materia pe care o preda. Adoram ora de Poțiuni, așa că am început să mă concentrez pe lucrurile din cameră. Singurul moment în care am fost atentă a fost când mi-a fluturat în fața un pergament. Era foaia mea de transfer semnată de directorul Dimitrov. Am decis să nu mai insist și să accept ideea că în seara asta trebuia să îmi fac bagajele.

M-am întors în cameră unde mă aștepta Amelia.

Amelia: Și..... până la urmă...

Eu: Da, mă transfer! o întrerup eu.

Amelia: Îmi pare rău.

Eu: Păi, nu e ca și cum m-a condamnat la moarte, deci cred că nu e așa de rău.

Amelia: Tu nu înțelegi!? O să pleci și o să uiți de mine!

Eu: Cum poți să spui așa ceva? Nu o să uit de tine! O să îți scriu cu fiecare ocazie, dar trebuie să îmi promiți că îmi răspunzi.

Amelia: Sigur.

A venit și m-a luat în brațe. Îmi va fi dor de ea, dar nu aveam ce să fac.