Aizawa Sensei

6. De Ce Faci Asta?

*skip detenție*

După terminarea orelor ma îndrept spre detenție acaesta fiind clasa noastră obișnuită. Intru încet ca o "pantera" (ahem pantera Gicoane SUCCES LA EXAMENE COPILASIIII🤘🤘) și ma așez in cea
de-a doua banca pe mijlocul clasei. Domnul Aizawa stătea la catedra și se uita pe niște fise. Ne interesata ma uit pe fereastra care duce priveliștea spre o clădire de afaceri foarte înaltă.

--Chiar dacă ești nepoata eroului numărul unu asta nu înseamnă că poți face ce vrei și când vrei. Îmi spune el într-un mod monoton.

-- Dacă figurez la aceasta școală nu înseamnă că poți să îmi zici ce sa fac ca și cum ai fi tatăl meu. Ii răspund cu același ton.

--Nu, dar îți sunt profesor și ar trebui sa ști sa asculți când ai de îndeplinit niște ordine stricte.

--Asta nu înseamnă că nu pot sa îmi salvez familia când urmează sa fie zdrobita de un ditamai bolovanul. ma ridic brusc scaunul zburând în spate cu putere și îmi înfig pumnii în masa ridicând tonul fără sa îmi dau seama. ȘI NIMENI NU MA PAOTE OPRI SA O PROTEJEZ CU PROPIA VIATA. ma uit în ochii lui uimiți ca o neînfricata care urmează sa imblanzeasca o bestie. Timp de 5 minute nimeni nu mai zicea vreun cuvânt doar respirație noastre liniștindu-se și contopindu-se.
Ți-a mâncat pisica limba? Îl întreb asezanduma la loc și zâmbind în coltul gurii ca un drac inpielitat ce sunt. Nu îmi este frica de el sau de nimeni alt cineva. Dacă vrea sa ne certam ii arat eu cearta. Dacă vrea sa îmi dea detenție pentru viata, sa îmi dea, dar nimeni nu se pune cu mine sau familia mea, sau ce a mai rămas din ea. El continua sa nu zică vreun cuvânt, iar eu îmi întorc privirea înapoi pe fereastra unde pe clădirea înaltă o figura este gata sa sară de pe ea. Aud pași...

--Sa nu cumva sa dispari de aici sau când vin înapoi sa nu te mai găsesc în școală căci o sa vin după tine și în flăcările iadului sa te găsesc. Pedeapsa ta nu s-a terminat domnișoara. Îmi spune pe un ton avertizator (cred ca exista acest cuvânt) înainte sa plece scot limba la el și îmi atenția i torc atenția pe clădirea acum înconjurată de oameni atât jos cât și pe acoperiș inconjurand-o pe figura respectiva care urma sa sară de pe acoperiș.
Pana sa vina ajutoarele o sa se omoare sas ca nu am a-mi putut sta pe gânduri și am deschis fereastra. La poarta scolii profesorul își activa eșarfa gata sa acționeze dar bine înțeles ca pana ajunge el trece 50 de ani asa ca nu am putut scăpa ne observata. Zburam atât de repede ca i-am dezactivat eșarfa si a căzut pe lângă el încurcandu-l. Am aterizat pe acoperiș și am observat-o pe fata care vrea sa se arunce. Avea o uniforma asemănătoare mie și plângea în hohote.

--Dacă o sa te arunci de acolo ce o sa rezolvi? O întreb calma acesta speriidu-se și se da un pas înapoi în partea mai sigura a coperisului. Își întoarce privirea și ochii ei de un mov deschis ii întâlnesc pe ai mei.

--Tu cum ai ajuns aici? Nici măcar nu ști cum ma simt sau gândesc. Nici măcar nu ști prin ce am trecut. Îmi spune ea agitata.

--Pei dacă mi-ai spune poate te-aș putea ajuta...spun la un nivel de calitate suprem cu un hint de ironie amestecata cu amuzament. Se uita la mine uimita de cum as putea sa glumesc în astfel de momente.

--Dacă ești aici ca să razi de mine ți-a-și sugera sa pleci.

--As vrea sa o fac împreună cu tine.

--Sa plecam sau sa ne aruncam? Întreabă ea

--Nu știu...Tu decizi. Eu as zice sa sărim.

-- De ce ai face tu asta? Ma întreabă ea...

--Am și eu motivele mele!zic zâmbind pa a la urechi ca o psihopata.Atunci haide sa o facem împreună. Ii sugerez eu intinzandu-i mana. Aceasta mi-o apuca și urcam amâdoua pe marginea acoperișului și îi ofer o privire ca și cum as fi pregatita. În ultimul moment o voce se aude din spate strigându-ma dar noi daja eram în cădere, la ultimul metru departare de asfalt și ea avea ochii închiși. Dintr-o data o apuc cu încredere și zburam înapoi pe cer la înălțimea dubla a clădirii spărgând norii. Acesta se ținea strâns de mine și avea ochii strâns închiși pana și-a dat seama aca nu am atins pământul. Văzând la ce înălțime eram acesta s-a apucat și mai strâns de mine.

--Oricât de supărată și dezamăgită ai fii de tine insati sa nu uiți niciodată ca acolo undeva, cineva se gândește la tine și își face griji pentru tine. Ii explic acestea coborând încet. Când am ajuns aceasta a fost escortata la spital pentru a vedea dacă este rănită. Vad un  Aizawa care scoate fum venind nervos spre mâine.

--NU ȚI-AM ZIS SA STAI NEMISCATA?

--NU, NU MI-AI ZIS, I-AI ZIS LU' MAMA. ȘI CE ERA SA FAC, SA O LAS SA MOARA PANA AJUNGEAI TU?

--ASTA ERA STRICT PROBLEMA MEA! striga el încontinuare la mn

--ȘI DACĂ NU AJUNGEAI LA TIMP? HĂĂ? CE SE ÎNTÂMPLA? CUM O SALVAI SAU CUM PUTEAI SA AJUNGI ACOLO ASA REPEDE? TU NU VEZI CÂTA CLĂDIREA E? strig mai tare acționând fără sa vreau și îl inping în perete asa de tare incat pot jura ca am auzit un os rupându-se.

--AAAAAAA...tipa din cauza durerii. Panicata merg sa vad dacă este în regula

"De ce îmi faci asta?"