Aizawa Sensei

4. Buna eu Sunt Kara Zor-El! ❤️

(Poza de la media este kara.)

Toată lumea se pusese la locul lor și se holba la mine mai ales un pitic cu par mov și bile în cap. Ciudat.

--Acesta este noua voastră colega. Te rog prezintate!

--Buna eu sunt Kara Zor-El și nu am un quirk...

-- Și cum vrei sa devi erou dacă nu ai un quirk!? Sunt întrerupta de un băiat cu par blond și un fulger negru desenat pe el.

--YAAAA...Las-o sa termine.

--Este ok...asa unde eram...a da nu am unul pentru ca am superputeri care nu pot fii șterse sau înlocuite. M-am născut cu ele și de la un an am învățat sa le folosesc.

--UN AAAAAANNNNN! zic toți la unison inclusiv profesorul.

-- Voi nu asa le-ați descoperit?

--Nu! De obicei le descoperim la 4 ani sau chiar mai târziu! Spune domnul Aizawa.

--Și care sunt puterile tale?întreabă o fata draguta cu pielea roz și cornițe.

--Nu știu, ghiciți!

--YAAAAAAAAAA....mi-am dat seama cine ești. Ești fica lui Superman. Tipa piticul ciudat de mai devreme.

--CEEEE! Tipa toți!

--Nu credeam ca o sa ma recunoască cineva. Zic uimita.

--Asta înseamnă că poți să faci ce face și el?întreabă dinnou ciudatul

--Exact. Ii răspund și ma duc în singuruloc liber adică in spatele clasei.

După ce ora de Romana se termina asa de greu, credeam ca nu o sa vina într-un sfârșit, am mers la baie și toți se țineau după mine când ma întorc sa ma și sperii.

--Ăăămm...stiti ca nu trebuie sa veniți cu mine la baie nu? Ii întreb eu cu mana pe piept.

Intu în baie și după a urmat o ora de antrenamente. Unde trebuia sa ne îmbrăcăm în costumul nostru și al meu arata asa.

Este costumul mătușii mele. Tata mi-a pus numele ei pentru ca știa ca o sa semăn cu ea la fel și cu el. Mama a fost doar un om obișnuit care nu m-a vrut asa ca m-a părăsit la ușa tatălui meu. M-a crescut împreună cu mătușa mea pana la vârsta de 6 ani când

Ma rog. După ce m-am îmbrăcat am ieșit pe teren și toți ochii erau pe mine. După cate am înțeles Mina? Da ea vine stre mine și pare entuziasmata sa ma vadă în acest costum.

--woaaaa...arati uimitor.

--Mersi și mie îmi place costumul tău.

--Vrei sa fim prietene?

--Desigur!

Ma ia în brate și vine domnu Aizawa cu un aparat în mana și o minge?

--Bun mai intai am sa va testez puterea și după vom merge în sala sa va testați noile abilități pentru cartea de identitate provizorie de erou. Erau puțin derutata și nu înțelegeam ce se întâmplă.

--Kara când terminam sa vi în biroul meu sa clarificam totul și sa nu ramai în urma.

Am dat din cap și mi-am asteptat rândul du-mă Mina am urmat eu. Mi-a înmânat o minge ciudata și pur și simplu am aruncat-o s-a dus în sus și cred ca s-a oprit undeva în spațiu.
Mi-a arătat acel dispozitiv și mingea a atins 9500 de kilometrii adică pana în spațiu, ce am spus(ps:habar-nam cât este de aici și pana în spațiu este doar ficțiune, lectura placuta) . Toți s-au mirat și după ce am terminat cu aruncarea mingii am mers într-o să-l cu stânci mari de diferite mărimi și forme fiecare s-au dus la locurile lor și eu am rămas lângă Aizawa și ma uitam ca și curca în lemne. El s-a întors către mine și mi-a spus sa aștept aici. Am făcut cum a zis el. Au trecut vreo 5 minute și el tot se sfătuia cu un erou acolo în timp ce, ceilalți se antrenau. Plictisita mi-am ridicat privirea la Bakugou, băiatul acesta nu s-a schimbat de loc. După ce lovește o piatra mare aceasta cade, iar traiectoria ei era chiar deasupra profesorului și a eroului. Am reacționat atat de rapid încât într-o secunda am prins acea piatra uriașă și m-am uitat în jos sa vad dacă sunt în regula. Aizawa se uita ca vițelul la poarta noua către mine. Îmi întorc privirea la piatra și o arunc într-un loc sigur fără ca cineva sa fie ranit. Zbor înapoi unde urma sa cada piatra și ma trezesc cu....

Hey sper sa va placa....scuze pt greșelile gramaticale....scuze pt int ar i eretici...💙