AMRA.

Masal; Capitolul unu.

Tatăl meu ne părăsise după un accident la locul de muncă; se ocupa cu electricitatea și într-o duminică a fost chemat de urgență la o fabrică, acolo unde trebuiau niște fire întrerupte pe-o rază mai mare a orașului. Din grabă și lipsă de atenție distribuitivă, a tăiat o legătură de fire greșite care-i arseră întreaga mână, radiind mai apoi în tot corpul.

— Bine, mamă. Mă îmbrac și cobor.

Răspund tăcit și termin compoziția pe care o las apoi să se răcească, punând-o pe blatul gros și masiv al pervazului.

Îmi prind părul cu stângăcie într-un elastic în creștetul capului, într-un coc dezordonat cu șuvițele căzute pe lângă urechi. Aveam un tricou larg care-mi depășea genunchii și o pereche de pantaloni scurți de casă.

Cobor treptele câte două și mă grăbesc să adulmec mirosul de căpșune care mișuna prin toată casa, mama obișnuia să bage în compoziția aluatului căpșune întregi care se coceau și umflau înăuntru. Apoi punea un strat consistent de ciocolată și orna cu diferite fructe sezoniere.

— E gata prăjitura? pot să gust? mă reped în fața cuptorului, în dreptul tăvii de aluminiu abia scoasă din cuptor și mijesc ochii la platul care încă zvâcnea de la căldura și în care căpșunele începuseră să fiarbă, aromanizându-se în propriul lor suc.

— O să guști la masă deodată cu invitații, Masal. Mă mustră mama din priviri, țiintuindu-mi mâna care se îndrepta spre marginea platului, pregătindu-se să-i rupă colțul fraged.

Mama avea un șorț alb în jurul taliei și-o rochie albastră care-i stătea definită pe mijlocul corpului, era florară și pigmentată cu niște culori puternice.

— O să vină cumnata ta, și iar nu o să-i mai tacă gura două ore. Ba mai mult, o să mănânce toată prăjitura, mă împing cu spatele de mască și îi reproșez mamei.

Mama nu mi se alătură în conversație, dar își dă ochii peste cap căutând în sertar după tacâmuri și farfurii.

— Iar bunica ta o să ne spună din nou că avem perdele urâte, murmură pierdută pentru ea și șterge suprafața mesei cu un prosop de bucătărie.

Se rotește pe câlcâie și vâră aperitivele de pe mască și le așază pe masă, punându-le pe diagonală în centrul mesei. Bolul cu salata orientală și câteva felii din prăjitura care încă scotea aburi fierbinți.

Soneria începu să sune alături de alte câteva bătăi nerăbdătoare în ușă, mama mă trimise să le întâmpin pe mătușa și bunica. Mătușa Damla era o îngâmfată, era de statură medie și părea mai mult îndesată decât proporționată echivalent cu kilogramele ei. Ochii îi avea înfundați în mijlocul capului, iar mai jos de buza inferioară avea un neg din care începuse să-i crească păr. Era o bârfitoare, la fel ca și bunica mea o displăcea pe mama.

— Unde ai stat atât? e potrivit să așteptăm după voi în soare să ne deschideți? ochii i se încruntară în cap și fața i se strâmbă.

Împinge ușa și îmi aruncă o haină de blugi în brațe ducându-se țintă către bucătărie.

— Scuză-mă bunico, eram cu mama la bucătărie și de aceea a trebuit să aștep..

Bunica rămăsese în tocul ușii și analiza sufrageria cu ochii ei înguști, iar sprâncenele îi conturează privirea dezinteresantă.

— Încă aveți perdelele astea urâte? i-am spus mamei tale că îi cos eu altele la mașină doar să le schimbe, cuvintele îi ies cu acid de sub limbă și se proptește între ușă și covor.

Era o întâlnire clasică de familie, eu și mama eram învățate cu comportamentul nefiresc al bunicii și mătușii.

— Era mai bine dacă te lăsam să faci insolație, vorbesc în bărbie cât să pot auzi doar eu și trântesc ușa deodată ce bunica se îndepărtează de intrare.