Two of Black Hearts

Prolog

Frig...foarte frig. Întuneric. Sunt singurele lucruri pe care le pot simți, pe langa vantul care-mi bate prin parul lung și blond și sunetul animalelor din pădurea în care mă aflu.

Alerg atat de tare incat simt că mă lasă picioarele și ca plamanii mei o sa îmi iasă din piept, toate astea din cauza lui tata. Alerg ca o nebuna prin pădure, în mijlocul nopții și în gerul iernii.

Alunec si cad...si cad...si iar cad pana mă lovesc cu capul de ceva tare.

Simt cum toate amintirile îmi inunda creierul. Prima oară cand tata a pus mâna pe mine într-un mod în care nu ar fi trebuit sa o faca, 7 ani, atat aveam cand am fost violata prima oara de propriul tata. În 10 ani de chinuri nu am găsit puterea să îi spun cuiva tot ce se întâmplă, cum fug de fiecare data cand știu ca e beat, cum mă ascund în pod sau în debara pentru a nu mă mai atinge din nou. De 10 ani caut un mod în care să mă eliberez din ghearele acestei persoane ale cărui atingeri se simt ca rupte din iad și atat de usturătoare

încât simt ca-mi arde carnea de pe mine atingandu-ma cu un singur deget. Mi-e foarte frica sa nu am același sfârșit ca și al surorii mele care a murit de mana lui, el scapand basma arată inscenandu-i asa-zisa sinucidere. Fiecare încercare de eliberare din acel iad numit "acasă" în este în zadar. Mereu vine cu poliția după mine, iar aceștia mă duc automat acasă deoarece sunt o minora de 17 ani care arată de 14, fie sunt chemați înapoi de mama care nu mai rezista amenințărilor cu adresare spre ea.

O atingere caldă mă trezește la realitate din somnul meu cauzat cel mai probabil de o izbitura într-o piatră, o atingere sinceră, rece și oarecum... umană. Aud parcă prin vis "Hei...deschide ochii", așa ca incerc din rasputeri sa îi deschid deși capul imi zvacneste teribil și urechile îmi țiuie asurzitor. În față îmi apare un chip în penumbră, deoarece singura sursa de lumina este luna și nici aia prea stralucita.