Când începem să trăim?

Capitolul 36

     – M-am trezit eu, am zis zâmbind scurt.

     – În ziua aceea nu venise în oraș fără să mă anunțe, așa cum ți-am spus, ci eu o invitasem la mine. Mă gândisem la ceva romantic, dar înainte am vrut să merg la spital să te văd.

     Deci de asta era atât de abătut... se simțea de parcă m-ar fi trădat...

     – Nu-ți pot explica în cuvinte cât de fericit am fost când ți-am auzit vocea. Am crezut că visam. A fost foarte urât din partea mea că nu m-am mai întors la tine în acea seară.

     Îmi aminteam perfect acea zi. Excluzând-o pe femeia de serviciu, Cedric fusese primul pe care l-am văzut după trezirea din comă și sincer, poate în afară de familie, nici nu aș fi vrut să văd pe altcineva pentru prima dată.

     – Apoi m-am simțit obligat să continui relația cu Tina, nu aveam niciun motiv bun să mă despart de ea și m-am consolat cu gândul că poate chiar aveam să o iubesc cu adevărat.

     – Dar?

     – Dar m-am înșelat. Ai început să locuiești cu Liam, petreceai mai mult timp cu el, vorbeai cu el mereu, el era cel bun, în timp ce eu eram personajul negativ care nu știa să își controleze nervii și țipa la tine, apoi dispărea câteva zile. Când am aflat că sunteți împreună... m-am bucurat pentru tine, pentru că știu ce inimă bună are Liam, dar nu voiam să accept că prietenii mei cei mai buni erau iubiți, cu atât mai mult când eu te iubeam și Liam știa asta foarte bine. Nu-l condamn, sunt convins că te iubește și el la fel de mult, iar eu sunt singurul responsabil pentru alegerile mele. Cred că Tina a sesizat de ceva timp că eram destul de absent atunci când petreceam timp cu ea și eram cu gândul în altă parte. Îmi pare bine că m-a înțeles, ultimul lucru pe care l-aș fi vrut ar fi fost să o rănesc. Dar relația cu ea nu ar mai fi mers foarte mult timp, oricum.

     – Și-a dat seama că despre mine era vorba?

     – Da. Îi vorbeam despre tine mai mult decât vă vorbeam ție sau lui Liam despre ea. Ciudat cum fetele simt lucrurile de genul ăsta, nu?

     – Nu știu! am zis râzând. Nu am știut că îți plăcea de mine. Ba din contră, am crezut că eram prietena ta cea mai bună și atât!

     – Ai trecut de etapa aia, a râs el. Am vrut să știi toate astea ca să nu mai existe secrete între noi. Chiar îmi doresc să fii fericită cu Liam și îmi cer scuze dacă te-am rănit în vreun fel sau altul cu relația mea. Liam pomenise ceva despre ziua petrecerii...

     – Trecutul e trecut, am zis eu. Te iert pentru tot.

     Nu puteam să îl las baltă pe Liam, chiar nu puteam. Era iubitul meu și mă făcea foarte fericită, nu mă puteam despărți de el ca să fiu cu prietenul lui cel mai bun!

     Am auzit ușa de la intrare deschizându-se și ne-am întors amândoi pentru a-l vedea pe Liam, care se întorcea de la cursuri.

     – N-o să vă vină să credeți! a zis el pe un ton vesel, dar s-a încruntat când ne-a văzut expresiile serioase din urma discuției de mai devreme. Sunteți bine?

     – Suntem bine, am spus eu zâmbind și m-am apropiat de el, îmbrățișându-l. Spune, ce vești ne aduci?

     – Am primit bursă și am ocazia să fac anul viitor într-o altă țară, la una din cele mai bune universități! a zis el radiind de fericire.

     Uau... nu mă așteptasem la asta...

     – Super! am zis eu, încercând să îmi maschez șocul. Nu mi-ai spus niciodată că ți-ar plăcea să studiezi în altă parte.