Prizoniera ( Volumul l )

™2™

Zoya

Îmi strâng picioarele la piept atunci când îmi mângâie obrazul , îmi întorc capul într-o parte .
- Te iubesc atât de mult Zoya .
- Eu te urăsc din tot sufletul !
- Zo , ești atât de încăpățânată .
- Nu te înțeleg , de ce porți verigheta când eu ți-am aruncat-o în poala , de ce nu înțelegi că eu nu o sa te iubesc niciodată .
- O sa o faci mai târziu , crede-mă .
- Pleacă ..........
- Zoya , haide sa te plimbi puțin .
- Cu tine nu vreau nimic .
Îmi mângâie părul apoi coboară cu mâinile pe spatele meu până ce ajunge mă împunge in coloană ,îmi las capul pe spate când o bucată metalică îmi fisurează pielea . Îmi mușc buza apoi mă ridic repede din pat , odată ridică picioarele îmi amorțesc și cad la podea . Vine în fața mea iar piciorul lui îmi lovește pântecul , țip , urlu , plâng , nimic nu îl înmoaie iar când sângele îmi țâșnește pe gură și nas îl apuc de picior apoi ii sparg vaza in cap . Mă ridic în picioare și fug , fug pentru a mă salva , pentru libertatea mea și a familiei mele . Fug și tot fug până ce ii aud strigătul , știu că dacă mă va prinde cel mai sigur mă va înneca iar în acea cadă iar bătaia pe care o voi lua nu a luat-o nimeni .
- Zoya !
Încremenesc atunci când aud un foc de armă , mă las in jos iar corpul meu alunecă pe marginea drumului , mă țin cat pot dar mâinile îmi cedează și cad în gol , fac contact cu apa și încerc să mă țin la suprafață . Degeaba , rămân fără aer și mă duc la fund , oare aici mi se sfârșește viața ? Sau de acum e doar începutul ?
Tușesc toată apa pe care am înghițit-o, mă uit speriată spre bărbatul care ma salvat și mă ridic rapid apucând o piatră , își ridică mâinile în semn de predare iar atunci îi dau cu piatra in picior m
- Ah ! Nu vreau să îți fac rău , doar te-am salvat .
- Nu trebuia să o faci !
- Cine ești tu ?
- Zoya , tu ?
- Maeks .
- De unde ai știu că sunt în apă ?
- Te-am văzut cum te-ai scufundat , așa că te-am salvat .
- Mulțumesc ..............
- De ce te-ai aruncat ?
- Vreau sa scap de bărbatul ce mi-a distrus viața .
- Adică ?
- Adică vroiam sa scap .
- Erai prizoniera ?
- Încă sunt daca nu fug acum .
- Haide !
- Unde ?
- Te duc departe .
Îl iau de mână și alerg in urma sa , mă împiedic de câteva ori dar reușesc să mă țin pe picioarele mele . Mă trage după un copac și se pune in fata mea țin-duși mână peste gura mea . Aud vocea lui Karym și pași oamenilor cu care mă caută , înghit in sec și îmi închid ochii , tresar când un glonț in trece pe lângă ureche și mă încordez, îmi văd brațul sângerând și încerc să mă abțin din a face gălăgie , trag aer adânc în piept și mă las în șezut . Îmi rup cămașă și mă leg in jurul brațului și așa o luăm la fugă pierzând-une printre copaci , focuri de armă se aud din apropiere iar sângele ce încă țâșnește din braț mă aduce la pierderea cunoștinței și cad , fac contact cu pământul rece iar în încercarea mea de a mă târâ eșuează. Mă simt ridică de jos și apoi cărată , sunt epuizată iar rănile încep să mă usture atunci când tricoul mei transpirat mi se lipește de spate .
- Rezistă Zoya , rezistă ...........
Aud doar șoapte până ce cad inconștientă . Picături de ploaie se lovesc de fața mea apoi mă trezesc speriată , mă uit în jur și văd că suntem pierduți prin pădure , de sângerat nu mai sângerez iar focul de langa mine mă încălzește , îl caut cu privirea pe Maeks și îl văd cum doarme iepurește cu capul pe hanorac .
- Maeks ?
- Te simți mai bine ?
- Da ........
- Mă bucur .

"E ceva ciudat cu băiatul ăsta"

O părere despre acest capitol daca se poate ?