Pariul

4 - Ochii mei nu văd lumina

19 Decembrie

Visez.

Îl privesc pe Alexandru cu fiul nostru în brațe și simt că visez.

A fost cât pe ce să mă las mistuită de ură și de orgoliu, să îmi las fiul să crească fără tată.

Dar teama simțită când l-am văzut pe Alex căzut sub ochii mei... pe cât de furioasă am fost să îl văd în sala de conferințe, pe atât de speriată am devenit când am crezut că va muri.

Sentimentul a fost groaznic. Am rămas lângă el și am mințit că sunt iubita sa, doar să pot sta cu el la spital... Și mi-am dat seama că încă îl iubesc. Dar nu știam cum să îi spun că este tată.

Văzându-l acum, cu fiul său, inima mea este plină de bucurie. Și mă bucur că el este fericit. Și că e bine.

Am fost nebună, nu știu cum de am avut curajul de a-i spune că vreau să locuim împreună dar sincer, după ce ne-am petrecut noaptea împreună m-am simțit ca și cum nu am fi fost separați deloc. Toate sentimentele de afecțiune erau la locul lor.

Blue îl păzește pe Alex Jr., doarme cu el, lângă pătuț și cred că vor deveni prieteni foarte buni.

Eu și Alex ne redescoperim, viața împreună ne face bine amândurora. Îmi permit să las deoparte ura, orgoliul, trecutul pentru că fiul nostru are nevoie de o familie și noi, azi, putem să îi oferim asta.

Este uimitor cât de repede s-au acomodat unul cu celălalt, iar Alex folosește orice pretext pentru a fi lângă cel mic. Nu îl scapă deloc din ochi și deja a învățat o grămadă de lucruri despre cum să ai grijă de copil.

Cel mai mult s-a bucurat să vadă că totuși i-am trecut de la început numele pe certificatul de naștere, că l-am recunoscut ca fiind tatăl copilului încă de la început.

Dar nu cred că mi-aș fi iertat vreodată dacă nu făceam asta...

Alex m-a rugat să îmi iau și eu vacanță și să mergem toți la Cârtișoara, să stăm acolo câteva zile. El avea nevoie de concediu oricum și eu la fel, pentru că după ce l-am născut pe bubulin nu am stat decât câteva luni departe de birou.

Așa că am acceptat și luni seara ne îndreptam spre Sibiu.

Era prima noastră vacanță ca familie și aveam emoții și o grămadă de bagaje cu noi, pentru că nu aveam experiența plecărilor.

Alex a lăcrimat când am ajuns și a deschis ușa camerei unde cândva am stat eu. Știu că o concepuse ca și cameră a copilului iar azi era ziua în care acest lucru devenea realitate. I-am zâmbit și l-am sărutat pe umăr.

-Te iubesc! mi-a șoptit în timp ce îl așezăm pe cel mic în pătuț - da, am venit și cu un pătuț după noi...

L-am instalat pe bubulin în camera lui și Blue și-a luat în serios rolul de gardian, s-a așezat lângă el liniștit.

Eu și Alex ne-am retras și ne-am aranjat hainele și alte lucruri în dormitor, apoi am coborât în salon.

Mi-am aruncat privirea spre șemineu, iar el a văzut și a zâmbit, cuprinzându-mă în brațele sale puternice și lipindu-și pieptul de spatele meu.

-Aici ar mai trebui să fie o fetiță! spuse încercând să îmi atingă burta și ridicând tricoul.

-Uff... sună incitant, aici, lângă șemineu...

-Încercăm? șopti el. Știu că arzi să facem dragoste aici, în fața șemineului....

-Hai să o luăm încet iubire...