The Unknown

Chapter 1 • Ignorance

ˡᵘᵘᵘˣʸ ☀

        Era o dimineață destul de răcoroasă, iar eu eram în fata porți , la ora 7 dimineața și îmi așteptam buna prietena sa putem pleca la scoală. Cu fiecare minut care trecea cu atât eram mai aproape sa fim considerate întârziate și sa ne alegem cu o detenție la sfârșitul orelor. Nu-mi pasa.

In sfârșit pe alea încețoșată , puteam vedea o silueta feminina și ma rugam la dumnezeu sa fie ea . Pentru ca sincer nu mai puteam sta nici un minut și sa îndur frigul care îmi intra ușor pe sub piele și îmi ataca oasele , împietrindu-le. Silueta se apropia de mine , deși ceata era asa de densa încât abia puteam distinge dacă e ea , sau vreo alta persoana. Deși cu cât silueta se apropia de mine, puteam sa vad o mica mișcare suava în solduri, dându-mi seama imediat ca era, Sophie...mersul ei de diva o dădea de gol, deasemenea și îmbrăcămintea deloc potrivita pentru vremea friguroasa de afara.

Puteam sa observ cum buza ei roșie și cărnoasa îi tremura. Am oftat în sinea mea - dar am mai simțit pe cineva . Am simțit prezenta unei alte persoane . Ma uitam curioasa împrejurul meu dar nu puteam distinge nici o alta figura , înafară  de a lui Sophie care încă se îndrepta spre mine cu pași subtili. Un fior îmi trece pe șirea spinări simțind cum această prezență necunoscută se apropie de mine.

Am întredeschis buzele și am expirat ușor încercând să mă calmez . Sophie era în fata mea.  Ce se putea întâmpla , nu ? Adică , e dimineață ...nici o persoana bolnavă nu ar încerca sa atace pe cineva? Nu? Un val de teroare îmi acaparează  mintea, pieptul meu se mișcă rapid în fata și în spate, inima ajungându-mi în gat, mâinile începeau sa îmi transpire iar roșeața din obraji provocata de frig se scurgea putin câte' putin . Îmi e frica. Am îndrăznit să  întorc capul ușor teama și frica puteau fi ușor citite pe fata mea. Un băiat era în spatele meu , capul  ii era aplecat iar firele de par ușor ondulate ii acopereau fata. Acesta nu mișca, mâinile ii erau poziționate pe lângă corp. Parfumul lui era familiar, puteam sa jur ca îl mai simțisem undeva , dar nu eram sigura unde.

" BOO ! " Striga Harry brusc. Am întredeschis gura cât plămâni sa ieie aerul necesar și am țipat tare. Acesta îmi acoperă gura cu mana lui mare și calda oprindu-mi vocea. Privirea lui era amuzata și buzele lui se curbau într-un zâmbet urmat de un râset . I-am dat repede peste mana și l-am privit cu toată ura ce o aveam în corp. M-am întors si Sophie rădea și ea . Eram traumatizata de frați aceastia doi. Vremea era al naibii de înfricoșătoare, trebuia sa ma gândesc ca Harry urma sa îmi joace o festa din nou.

" Du-te naibii ! " L-am înjurat pe Harry și m-am întors pe călcâie plecând nervoasa.

" Hope, stai ! " glasul lui Sophie încă era amuzat , ea îl văzuse putea sa ma anunțe ca era în spatele meu. Dar bine înțeles ca na făcut-o ! Ea și Harry mereu, îmi fac feste ! UGH !

" Ce e Sophie ? Nu e deajuns ca idiotul de fratit-o tocmai ma speriat ? L-ai văzut , pute-ai sa ma anunți ! "

" Defapt Hope, nu l-am văzut ! " ma privește aceasta cu ochi mari. M-am uitat nedumerita la Sophie , nu la văzut ? Da ..adică e ceata , dar era chiar în spatele meu, trebuie sa îl fi văzut când a ajuns acolo . Îmi joaca o festa, asta nu e posibil. Am scuturat din cap ai m-am uitat rugătoare la ea " Mai avem 10 minute sa ajungem la scoală , haide doar .. sa mergem ! " Am oftat ușor și am continuat sa merg alături de Sophie pe drumul încețoșat văzând câte o figura ici' și colo' . Toate figurile ma făceau sa ma gândesc  la Harry. Deveneam paranoica din cauza lui. Pași lui erau înceți în spatele nostru și mereu aveam impresia ca ne urmărește, nu ca  merge odată cu noi, în același loc ca noi. Am tras aer in piept și îmi umpleam capul cu gânduri pozitive . Cum ca strada nu e deloc asa groaznica pe cât pare. Ca ceata nu acoperă totul și tot ce puteai vedea erau doar mici umbre. Chiar vreau sa ajung la scoală !

Oftez din nou mergând pe strada, dau o geana peste ceasul de la mana acesta indicând  7:45 , iar noi încă eram în parcul de lângă scoală. Eh , acum putem spune ca după-amiaza noastră o sa fie luat-a de o detenție de 40 de minute.

Ajunși în sfârșit la scoală. Fiecare din noi sa ales cu câte-o detenție , și amenințați ca o sa ne fie sunați părinti și chiar exmatriculați pe durata de 3 zile dacă urma sa se mai întâmple evenimentul acesta încă odată pe săptămâna asta. In cazul meu, era imposibil. In cazul fratilor eh ... mai mult ca sigur.

Dar dimineața aceasta  ciudata nu avea sa se termine. La tejgheaua recepții se afla un student. Dar, nu un student de la școala noastră, adică asa cred... pare nou. Era înalt . Poate cu câțiva centimetri mai mic ca mine. Purta o cămașă  roșie în carouri negre pe deasupra o geaca neagra de piele și o pereche de blugi negri rupți în genunchi asortați cu o pereche de bocanci ce păreau destul de uzați. Hainele erau asa strâmte pe corpul lui bine lucrat, geaca de piele părea asa mare pe el dar totul era din cauza spatelui lui mare.

I-am analizat de doua , trei ori look-ul și am realizat ca purta un lanț iar încheieturile ii erau acoperite de multe brățări. Mi-am ridicat în final privirea sper fata lui bine lucrata. Parca tot era sculptat, totul prea asa ... proeminent.Ochi lui erau de un maro închis. Buzele lui erau palide iar parul lui scurt avea o culoare castanie. Stai ... Era deja prea târziu, ma prins... Ma holbam la băiatul din fata mea, iar el o făcea la fel. Gura mi sa uscat și un fior mi-a trecut pe sirea spinări. Privirea lui era .. intensa.

ˡᵘᵘᵘˣʸ ☀