Când începem să trăim?

Capitolul 8

     M-am întors înăuntru, unde Liam mă aștepta deja cu biletele cumpărate. Am traversat un coridor lung și am intrat în sala unde avea să se desfășoare concursul, ocupând locuri în primul rând.

     – Am prins cele mai bune locuri! i-am spus eu lui Liam atunci când participanții au fost primiți cu aplauze în sală.

     – E a nu știu câta oară când vin aici, mi-a răspuns el. Cred că știu cum se vede bazinul de pe fiecare loc!

     Pe măsură ce concurenții erau strigați și își făceau apariția, aproape că nu îmi mai simțeam palmele de la aplaudat. Când am auzit vocea prezentatorului strigând numele Cedric Toretto și mi-am văzut cel mai bun prieten intrând, m-am ridicat brusc în picioare, apoi imaginea mi s-a încețoșat și am simțit două brațe care m-au prins de talie pentru a mă susține.

     Am deschis ochii și am constatat că mă aflam într-o ambulanță.

     – Ce s-a...?

     – Rămâi întinsă, te rog, mi-a spus paramedicul de lângă mine. Cum te simți? Te doare ceva?

     – Mă doare capul, am spus eu. Ce am pățit?

     – Ai leșinat, mi-a zis Liam. Te-ai ridicat să îl aplauzi pe Cedric și ai leșinat. Mi-ai tras o sperietură groaznică!

     Am dat să mă ridic, dar paramedicul m-a oprit din nou și m-a sfătuit să rămân întinsă câteva minute. Mi-a oferit un pahar cu apă și o pastilă pentru durerea de cap.

     – Mi se părea mie că ești palidă, a spus Liam. Trebuia să îmi fi dat seama.

     – Liam! Competiția! Du-te să te uiți!

     – Nu plec de aici, mi-a răspuns el hotărât. Am mai văzut zeci de competiții. Cedric s-ar supăra dacă te-aș lăsa singură aici.

     – De ce am leșinat?

     – Ghici! Pentru că nu mă asculți! Nu bei destulă apă, afară e extrem de cald și când te-ai ridicat brusc s-a întâmplat!

     Liam mă avertizase în ultimele zile să beau mai multă apă, dar nu prea ținusem cont de sfatul lui, spunându-i că nu simțeam nevoia să beau apă. Asta se întâmplă când nu asculți de studenții de la medicină...

     Am stat cincisprezece minute întinsă, după care i-am mulțumit paramedicului de pe ambulanță pentru îngrijire și am dat să intru înapoi în clădire să văd ce a mai rămas din concurs, dacă mai rămăsese ceva.

     – Unde crezi că te duci? m-a întrebat Liam.

     – Înăuntru. Nu vii?

     – Nu prea cred că te las să intri înapoi acolo. E multă lume și e destul de cald, nu vreau să ți se facă rău și să dăm de alte probleme.

     – Ai dreptate, am oftat.

     Ne-am așezat pe o bancă la umbră așteptând să aflăm rezultatul competiției. Eram cu ochii în telefon, când am auzit vocea lui Cedric și l-am văzut venind spre mine cu un prosop pe umeri și cu o medalie atârnată de gât.

     – Evelyna! Ești bine? Ce s-a întâmplat?

     – Cedric! am exclamat eu ridicându-mă cu grijă în picioare și îmbrățișându-l, cu toate că era ud. Ai luat locul doi! Felicitări!

     – Mulțumesc, mi-a răspuns el, în timp ce eu îi admiram medalia. Spune-mi, ce ai pățit?!

     – Am leșinat, dar acum sunt bine. Mi-a scăzut tensiunea din cauza deshidratării. Tina ce a făcut?