Când începem să trăim?

Capitolul 5

     – ... și Liam e acasă. Acasă la mine, vreau să spun. S-a mutat.

     – Serios? Cum așa? au întrebat simultan.

     – L-am invitat să se mute, nu voiam să stau singură. Voi știați că Cedric are iubită?

     Nu m-am putut abține din a pune această întrebare, deși știam care avea să fie răspunsul.

     – Iar? a râs Elena. De asta nu știam, de când e cu ea?

     – De o lună, a răspuns Alicia. Și ba da, știai, ți-am și arătat-o!

     – Cum e? am întrebat eu curioasă.

     Alicia și-a scos telefonul și a căutat pe instagram o anume Tina.

     – Ea este. E frumoasă, nu? Și e olimpică la înot, ați văzut câți urmăritori are?!

     Mi-a întins telefonul și m-am uitat fugitiv peste postările fetei, majoritatea de la concursuri de înot. Chiar era frumoasă, era blondă și avea un păr lung ondulat superb și niște ochi la fel de albaștri ca ai lui Cedric. Nu-mi dădeam seama cât era de înaltă, dar avea un corp perfect și în ciuda așteptărilor mele, era foarte decentă. Nu știam de ce, dar mi-o imaginasem ca fiind o fată fițoasă căreia îi place să se expună peste tot, dar în realitate nu părea deloc să fie așa. Avea nouăsprezece ani și... Dumnezeule! Peste 100 000 de urmăritori!

     I-am pasat telefonul Elenei, care era la fel de curioasă ca și mine. Începeam să mă simt prost pentru că mă purtasem urât cu Cedric. Eram prieteni în primul rând și trebuia să mă bucur pentru el, așa cum eram sigură că și el ar fi făcut pentru mine. În plus, îmi plăcea de Tina. Îmi făcusem o primă impresie destul de bună. Până la urmă, mi-am spus eu, cine eram eu pe lângă ea? Cedric merita o fată extraordinară, iar eu oboseam după nici zece minute de înotat! Nu mă puteam compara cu ea la niciun capitol. Era perfectă și înțelegeam perfect situația; dacă aș fi fost băiat, cu siguranță m-aș fi îndrăgostit și eu de ea.

     – Ultima lui iubită nu are nici măcar 1% din urmăritorii ei! a spus Elena râzând.

     – Cine? am întrebat eu repede.

     Trebuia să îmi fi dat seama că Tina nu putea fi prima iubită a lui Cedric. Începeam să devin geloasă.

     – Ah, da, nu ți-am spus, a zis Alicia. Eu și Cedric am fost împreună în liceu.

     – Poftim?! am exclamat șocată și m-am oprit din mers. Tu și Cedric ați...?

      Poate că nu fusese o idee atât de bună să ies la plimbare. De ce toată lumea se ferea să îmi vorbească despre viețile lor sentimentale?!

     – N-a durat foarte mult, mi-a explicat ea. Am fost împreună șase luni.

     Pentru mine, care nu avusesem niciodată o relație, șase luni era o perioadă extrem de lungă.

     – Și de ce v-ați despărțit?

     – Pur și simplu. Nu ne potriveam.

     Era un răspuns destul de neclar, dar am ales să închid subiectul. Elena a început să o tachineze pe Alicia pe această temă, în timp ce mintea mea era în cu totul altă parte. Alicia fusese cu Cedric. A fost al ei. L-a putut săruta. Dacă s-a întâmplat mai mult de atât?...

     Am simțit cum începeau să îmi ardă obrajii și mi-am tras pălăria astfel încât să îmi umbrească fața. Mi se făcuse rușine că mă gândisem la așa ceva, nu era treaba mea.