Obsessed

6

Nu doream nici macar sa ridic un degetel de langa Jungkook, insa am putut simti cum mana lui incepea sa se miste lent pe talia mea. Nu dormea. Instinctiv, m-am facut comod. Stiam ca ma priveste, iar eu nu voiam sa deschid un ochi. Era atat de cald si de liniste. Acesta a dat sa se ridice, moment in care nu am putut decat sa imi afund capul in perna.
"Si spune-mi, printesa, vrei sa mananci ceva?" A spus, putand sa aud cum aproape radea. Am apucat perna azvarlind-o in directia sa. Barbatul a prins-o in maini, lasand-o apoi pe pat si apucandu-ma cu ambele maini de talie. Ma strangea cate putin, simtind cum trunchiul meu era ridicat incet de pe pat. Talia mea fusesera incoltita de bratele sale puternice, fiind apoi lipit de trupul sau. Ochii mei se intalnira cu ai sai, putand sa imi dau seama de o oarecum profunzime. Stiam ca obrajii imi ardeau, insa nu aveam puterea sa ma retrag din acest schimb de priviri in care ma pierdeam cu totalitate.
"Ce spui sa fac ceva repede. Trebuie sa merg si eu la munca astazi" A soptit fara sa rupa contactul vizual. Ma simt atat de atras de el, insa de abia acum realizazem. Nu il puteam lasa sa ma atinga, nu pot ceda atat de usor in fata lui desi in sinea mea stiu ca deja sunt la picioarele sale. M-am departat de el, ridicandu-ma in picioare.
"Nu ma mai atinge" Au fost singurele lucruri pe care le-am putut rosti sub privirea sa confuza.
"Crede-ma, esti o persoana dragalasa, dar a dracu de complicata. Poti cauta mancare sau poti comanda, eu ar trebui sa plec" L-am privit in timp ce isi lua hainele pe el si parasea camera. Dintr-o data, ma lovise realitatea. Aseara a spus ca e santajat de Jimin cu ceva, iar de locul sau de munca nu a mentionat absolut nimic. Sa fie vreo legatura? M-am ridicat rapid prinzandu-i maneca. Acesta s-a intors privindu-ma confuz.
"Dar unde lucrezi?" Am spus rapid cu ultima farama de curaj din mine, acesta facand o fata mai mult deranjata. Ce ascunde?
"O sa vorbim cand vin acasa, bine?"
"Nu, vreau sa stiu acum" Parea enervat. Nu imi pasa. Reactiile sale sunt dubioase, iar eu nu pot sta in locul asta alaturi de un ciudat.
"Iar pe mine nu ma intereseaza, nu e treaba ta!" Incercam sa imi abtin lacrimile, insa erau usor vizibile. Ma simteam slab. Am urcat in camera, imbracandu-ma cu ce aveam la mana, aruncand cate o privire spre usa, de unde se auzea glasul sau tot mai aproape. Acesta mi-a prins incheietura, fortandu-ma sa ma uit la el.
"Unde pleci? Nu ai unde sa stai. Ramai aici, vorbim cand vin, iti promit"
"Nu, nu intelegi. Vreau sa stiu ce imi ascunzi. De ce nu imi poti spune acum unde lucrezi?"
"Vreau sa ramai in siguranta deocamdata, intelege macar asta"
"Cand vei vrea sa fi sincer cu mine, cauta-ma"
"Tu nu intelegi ca te vreau?"
"Iar eu nu iti vreau mainile jegoase pe corpul meu asa ca dispari dracu din viata mea, Jeon!"
"Am fost sincer. Asta mi-ai cerut"
"Esti doar un idiot!" Au fost singurele cuvinte pe care le-am rostit inainte de a pleca din casa aia.