VIII

234 17 0
                                    

Voldemort era învins. Părinții mei, mă rog, cei pe care îi credeam părinții mei au continuat să se intereseze de mine. Mi-am mutat toate lucrurile acasă la Snape. Era totul foarte ciudat. Singur lucru ce a rămas la fel era relația mea cu Draco. Eram în continuare sora lui mai mică, iar el fratele meu mai mare. Ideea e că, acum aveam doi frați mai mari.

De când am aflat că mama și tata nu sunt mama și tata, Harry a început să îmi vorbească foarte mult despre Lily. Simțeam că o cunosc. Ochii ei îmi păreau foarte cunoscuți și familiari. Asta poate pentru că Harry îi avea exact la fel. Am refuzat să stau singură. Aș fi început să mă gândesc la toate mult prea mult.

Snape, căci încă nu îi puteam spune tata, a insistat să merg în vacanța de Paște la el. Am acceptat deoarece vedeam cât de mult vrea să stea cu mine. Sincer și eu voiam să îl cunosc. Nu pe Snape, profesorul pe care nu îl suport, ci pe Severus, tatăl meu.Cei drept devenisem mult mai sociabilă. Stăteam mai mult cu prietenii mei, dar începeam să neglijez pe cineva.

- Ce zici să mergem la Hogsmeade împreună în weekend? mă întreabă George, în timp ce mă ajută la tema de la Poțiuni.

- Hm, nu știu, i-am promis lui Hermione că o ajut cu niște cumpărături. Părinții ei aniversează douăzeci de ani de când sunt căsătoriți.

- Mda, bine, spune el și îți dă ochii peste cap.

- Ce a fost cu asta? îl întreb eu confuză.

- Nu știu ce e cu tine Liv, dar văd că îți faci timp pentru toți, mai puțin pentru mine, spune el supărat.

- Nu, eu nu mi-am dat seama, spun eu când parcă mă trezesc la realitate. Ai dreptate. Voi vorbi cu Hermione. Îmi voi cere scuze și putem merge împreună, spun eu și mă ridic pentru a merge la Hermione.

- Stai, spune George în timp ce mă prinde de mână. Nu e nevoie. Mergi cu ea. Doar încearcă să îți faci timp pentru noi.

- Sigur? întreb eu nesigură.

- Sigur, spune el după care mă trage mai aproape și mă sărută. Mergem la cină?

- Da, să mergem, spun eu, iar noi coborâm în sala de mese.

Nu mai era prea multă lume deoarece era vineri. De mâine era ultimul weekend înainte de Paște. Eu și Snape urma să plecăm duminică dimineață.

- Păcat că nu vi la noi de Paște, spune George la masă.

- Am fost de Crăciun, spun eu și îi zâmbesc.

- Știi că o să îmi fie dor de tine, nu? îmi spune el la ureche.

- Și mie de tine, dar două săptămâni nu mori, spun iar amândoi râdem.

Seara nu prea aveam somn. Aveam emoții pentru vacanță. Până acum câteva luni Snape era doar profesorul de Poțiuni, iar acum e tatăl meu.

Le trimit lui Luicius și lui Cissy o scrisoare. Am ales să le zic așa, pentru ca Snape să nu se supere sau să nu se simtă prost. Îi anunț că voi petrece vacanta de Paște și cea de vară la Snape, dar să stea fără grijă că îi voi vizita.

Draco era destul de trist. Nu se aștepta să plec de la conac. Nici eu nu mă așteptam.

Acum înțelegeam de ce Snape nu îl suporta pe Harry. Credea că din vina lui Lily nu mai e. Că din vina lui eu nu mi-am cunoscut mama. Eu nu îl condamnam. Avea doar un an.

- Noapte bună, îmi spune George care deschide puțin ușa dormitorului meu și al lui Ginny, care dormea buștean.

- Noapte bună, spun eu din mijlocul patului.

Mă întind și eu și adorm într-un final. Visasem ceva foarte ciudat. Era o lumină. Una verde. Era un pătuț. În el era un băiețel. Plângea. Apoi îl vad pe Snape. Plângea și el. Ținea în brațe o femeie. Lily, după părerea mea.

Știu ca e scurt dar trebuia neapărat să pun unul și nu am avut când.

Sweet Love|| George Weasley (Finalizată) Where stories live. Discover now