Capitolul 16.

12 1 0
                                    

M: Shiiiin. Unde esti?
S: Nu mă interesează.
Copilul asta de câteva zile se uita non-stop la un serial și mi-e nu imi dă deloc atenție.
M: Tu chiar nu mă bagi în seamă. Așa de important e serialul ăla. Mai important decât mine?
S: Ce? Aaa. Sucul de mere e în frigider.
M: Atunci serialul să aibă grijă de tine și să iti dea afecțiune.
Iau primul pahar de pe blat și îl arunc pe gresie
S: Hoo femeie. Ce ai de spargi pahare
M: Nimic. Lasa-ma.
S: Da eu ce ti-am făcut? Ai înnebunit, ce dracu ai?
M: Am înnebunit. Da. Vrei să vezi?
S: Pfff și cum o să imi arati asta.
Iau un ciob de sticlă de pe jos și încep să mă tai încet pe mână.
Shin mă oprește rapid și imi dă o palmă peste față.
S: CE TE APUCĂ? CE E CU TINE? NU MAI ESTI LA FEL. CE AI?
M: Am o crăpătură în inimă. Mulțumit de răspuns?
Imi iau geaca și ies din casă trantind ușa. Vreau să mă calmez. Vreau să merg într-un parc. O iau frumos la pas și traversez tot orașul pentru a ajunge la cel mai pustiu parc care poate exista. Eram doar eu și soarele de pe mijlocul cerului. Mi-a luat cam mult să ajung aici și am luat multe pauze dar a meritat. După ore de stat pe bancă și admirat micul lac artificial din mijlocul parcului mă hotărăsc să mă mai plimb. Vreau să imi iau gândul de la tot dar o voce imi spune în continuu " Și dacă nu te mai iubeste? " Incerc să scap ușor ușor de ea dar ajung în dreptul fostei case a doamnei Akane. Aveam cheile la mine deci decid să întru puțin. Casa arăta bine dar dau de o intrare nouă la etaj.
E fix lângă fosta cameră a lui shin. Intru și vad sute și mi-a de chestii de tortură. Înaintez puțin și vad chestii cu care se "juca" Cu cei doi copii.
M: Doamne... Nu-mi vine să cred că ai trăit aici.
Brusc ușa se închide și pe ușa scrie "Nu mai scapi de aici".
M: Fuck... Nici nu vreau să stiu câte s-au întâmplat aici până acum. Ies din acea încăpere cu greu pentru că ușa se blocase și m-a duc în camera lui shin. Cum intru în cameră vad sânge pe peretele de la usa si cameră dezordonată. Găsesc niște plușuri și un bilețel pe un ursulet. Îl ridic și încep să îl citesc
" Dragă fiule. Stiu că o să îți fie greu dar nu trebuie să te dai bătut. O să fiu lângă tine. Și într-o zi totul va fi bine. "
Mi s-a înmuiat inima când am vazut ce scrie. Băiatul ăsta a trecut prin multe. Totuși. Cred ca ar trebuii să merg acasă. Să făcut destul de târziu.
Dar... Shin... Nu prea am chef sa il vad. O să trec pe la Rachel înainte să plec acasă.
Îi dau mesaj și imi răspunde rapid înapoi. Deja mă așteaptă. În douăzeci de minute ajung, iar ea iese până la poartă ca să imi dea drumul.
R: Heiii. Cum esti?
M: Eh. Is ok. Shin mă ignoră de o vreme încoace și dă mai multă importanță unui telefon.
R: Calm mai. O să se plictisească. Totuși. Provoacă-l. Fă-l să uite de telefon.
M: M-ai bine stau în pat și plâng. Nu mai am chef de nimic. Totuși merci de sfaturi
R: N-ai pentru ce.
M: eu cred că fug acasă. Se face târziu și mă duc să văd cum e Shin. Byee
R: Pa. Ai grijă.
M: Merci la fel.
Ajung relativ rapid acasă și nu se aude nimic. E o liniște totală. Îl văd pe Shin cu perna în brațe cu obrajii plini de lacrimi in timp ce doarme. Sigur a plâns de la serial. Merg rapid până pus și iau o pătura. Cobor până la sufragerie și îl învelesc pe micut.
Doamne adânc deci pot să stau liniștită. Mă duc la baie și imi fac un dus rapid și fierbinte. Mă imbrac și mă duc până la bucatarie să mananc ceva. Imi fac frumos un senviș dar îl aud pe Shin cum se foieste des. Nu bag de seamă și imi continuu treaba. După 5 minute îl aud iar dar scoate niște sunete ciudate. Ori are vise umede ori are un coșmar. Dar cel mai probabil are vise umede cu tip ele din serial.. Naiba să le ia. Nici nu stiu daca mă iubeste. Mă duc înapoi în cameră și mă pun și eu la somn. Nu pot să mă culc așa că stau și mă uit la tavan.. Mă plictisesc și nu stiu ce să fac. Imi iau telefonul de pe noptieră, iar atunci aud o puternică lovitură jos. Aud început cum o persoană înjură și începe să plângă. Câteva momente mai târziu aud cum bazele din sufragerie să sparg și dar din pat ca arsă. Ajung cu repeziciune în sufragerie și îl văd pe Shin în genunchi pe covor cu ceva în brațe plin de lacrimi. Fug la el și îl iau în brațe pe la spate
M: Shin... Bebe. Ce ai pățit
S: SUNT UN BOOU... NU MERIT SĂ TRĂIESC. MAI BINE MOR. LASA-MA.. STIU CĂ SUNT PROST...
M: Ce ai băut tu copile?
S: Lasa-ma să mor.
M: Nu. Eu stau lângă tine.
S: Atunci te omor ca să mă lasi să mor.
Shin ridică un ciob de sticlă și ascuțit de pe jos și îl îndreaptă spre mine. Vine rapid spre mine și imi strâng ochii strâns sperând ca aceasta să nu fie ultima clipă în care trăiesc. Ciobul se apropie cu putere iau eu cad pe spate... În timp ce îi opresc mâna.
S: Ce fac... Ce faaaac... Sunt prost. Mami... Mamiii.
Spune plângând în hohote.
S: Mami scuze... Mami... Nu am vrut. Nu stiu ce m-a apucat. Mami... Iartă-mă... Sunt un prost. Merit pedeapsa.
M: Meriti o palmă chiar dacă nu am curaj să îți dau, deci, o îmbrățișare și un pui de somn e mai ok. Lasă ciobul jos și hai cu mine.
S: B-bine.
Îl car cu mine până în dormitor și îl pun în pat. Îi dau hainele jos și până să scot pijamalele din dulap el adoarme. Îi dau un pupic pe frunte și mă pun si eu în pat lângă el. Îl trag de talie în spre mine și capul lui ajunge între jucăriile lui. În scurt timp adormim amândoi și stăm îmbrățișați.
Dis de dimineata un țipat puternic mă trezește și mă uit panicată la Shin.
M: ești bine? Esti ok?
S: N-am haine și e lumină. Trage draperiile ca să imi iau haine.
M: Nup. Te ridici așa. Chiar dacă de lumină.
S: Atunci prefer să stau în pat.
M: A da?
Mă duc la el și dau patura jos când nu se așteptă. Se inroșește tot la față și trage perna peste el.
S: Femeie ce ai?
M: Chef de joacă. Asta am. Dar o să îl păstrez pe diseara. Acum ridicate. Hai să facem un duș
S: Dar nu vreau.
M: Nu te rog, e un ordin. Haide.

The secret {Finalizată}Donde viven las historias. Descúbrelo ahora