Cazuri în doi

Primul Caz/part. 1

O zi normală. Un caz anormal. De fapt...o dată ce un caz nu mai e normal, pentru noi polițiștii totul devine aiurea.
La abatorul părăsit de la periferie, a avut loc o crimă destul de terifiantă.

O femeie plină ochi de sânge, cu ochii deschiși, era întinsă pe jos. Cei de la criminalistică luau probe, care urmau să fie duse la laborator, iar eu împreună cu detectivul Twis cercetam încăperea.
Părea că victima are răni urâte și adânci. Dar mai ciudat era cârligul ce atârna din tavan. Părea rupt.
Oare femeia a fost atârnată acolo? O să aflăm mai târziu.

Ne-am întors la secție, unde așteptam probele. Între timp mai studiam pozele și niște filmări de pe-acolo. Nu erau cine știe ce...dar orice informație contează. În acest timp, am fost chemată să iau probele. Sângele aparținea unei femei de 21 de ani pe nume Emma Robinson. Aparent lucra la o bancă. Părea un om simplu, de ce ar ucide-o cineva. E pur și simplu un caz absurd. Nici măcar nu avem destule probe ca să putem stabili o concluzie de la care să pornim. Trebuie să ne descurcăm cu ce avem.

—Domnule Twis, spun eu, haide să mai facem o vizită locului cu pricina. Vreau să aflu mai multe căci consider că nu am avut destul timp atunci.

—Foarte bine, așteaptă să îmi iau jacheta.
 
Ies afară și dau drumul la clima din mașină. Afară era destul de frig. După ce a urcat și colegul meu, am pornit spre periferie.
Până acum am o singură idee. Femeia ori l-a încurcat cu ceva pe domnul "psihopat", ori s-au înșelat unul pe altul. Până acum doar asta am putut scoate.

Dar nu cred că e una din variantele mele. Cu siguranța nu. Ajunși acolo, intrăm și ne punem mănușile pe mâini. El s-a dus să verifice și în jurul locului, iar eu am rămas înăuntru.