WhatsApp // zm.

Îmi pasă!

  

    Melissa’s P.O.V.

  

   Mi-am pus ultimele lucruri în bagaj şi m-am asigurat că nu am uitat nimic. Îmi muşc buza inferioară din cauza nervilor ce îmi circulă acum prin corp, uitându-mă în fiecare colţ al camerei. Îmi iau jacheta cumpărată de Ashley pe mine, simţind cum telefonul îmi vibrează în buzunarul blugilor. Îl scot cu două degete, văzând că am primit un mesaj de la Zayn, începând să zâmbesc ca o idioată la nu-ştiu-ce-chestie-interesantă. Recitesc mesajul de câteva ori, tresărind atunci când aud o uşă izbindu-se puternic. Îmi ridic privirea, căscând ochii mari, dând peste un Anthony mort de beat. Se apropie de mine, rânjind ca un animal în călduri, ceea ce mă face să înghit în sec. Sunt sigură că frica mi se citeşte în ochi şi faptul că animalul ăsta mă va atinge din nou îmi provoacă o stare de nervozitate. Aruncă o privire spre bagajul meu, iar râsul lui se face auzit.  

  

— Credeai că o să pleci atât de repede, iubire? mă întreabă, trăgându-mă cu forţa în braţele lui. Trebuie să îţi aminteşti de vacanţa asta şi eu o voi face memorabilă, continuă el, începând să mă sărute pe buze, eu zbătându-mă ca un peşte pe uscat în mâinile lui. Îmi strâng puternic ochii, nevrând să cred că asta se întâmplă.

  

— Dă-i drumul idiotule! aud o voce şi îmi deschid brusc ochii, văzându-l acum pe Zayn în pragul uşii, având o privire care exprimă numai furie. Anthony mă trânteşte de perete, scâncind de durere din cauza impactului mult prea puternic. Încep să îmi frec umărul, sperând să nu fie nimic grav.

  

— Ohh, uite-l şi pe domnul Malik, ce onoare, spune sarcastic Anthony, în timp ce bate din palme. Zayn îşi dă ochii peste cap şi în momentul ăsta aş vrea să am ceva la îndemână cu care aş putea să-l lovesc în cap pe iubitul meu.

  

    Zayn se apropie de el cu paşi repezi, luându-l de gulerul tricoului ce îl poartă, izbindu-l în peretele de lângă mine, gest care mă face să mă dau la o parte. Începe să-i dea cu pumnii în stomac şi în faţă, spunându-i cuvinte nu tocmai frumoase. Scap un chicot fără să realizez şi imediat când conştientizez ce se întâmplă, strig la Zayn să se oprească, dar nu o face. Anthony se smiorcăie, spunându-i să-l lase în pace. Parcă ar fi controlat de demoni şi sinceră să fiu, niciodată nu mi l-am imaginat pe Zayn atât de… dur. El nu era aşa înainte, dar în anii ăştia în care a fost plecat, sunt sigură că a schimbat multe în viaţa lui. După cel puţin douăzeci de minute, în care s-a vărsat mult sânge, Zayn decide să se oprească, întorcându-se acum la mine. Mă priveşte speriat, probabil uitând de faptul că eu mă aflam aici când l-a bătut pe Anthony. Îmi muşc buza, dorindu-mi din răsputeri să nu mai plâng.

  

— Eşti bine? şopteşte, în timp ce mă strânge în braţe. Îi cuprind talia cu mâinile mele mici, punându-mi capul pe pieptul lui masiv, auzindu-i bătăile ritmate ale inimii. Încep să zâmbesc şi simt că şi el o face. Mă simt în siguranţă în braţele lui şi chiar dacă am avut o mică ceartă, mă bucur că acum e aici.

  

— Sunt, murmur. Hai să plecăm din locul ăsta, continui eu, în timp ce mă ridic din pat. Zayn dă din cap, luându-mi bagajul, ieşind mai apoi din cabană, mergând spre… nicăieri.

  

   Şi chiar dacă autostrada e la câţiva metrii depărtare, simt că face asta intenţionat, şi anume, să stea cât mai mult cu mine. Începe să mă tachineze, spunându-mi că jacheta ce o port nu îmi stă deloc bine, că sunt o plângăcioasă şi că îi place să facă pe bona. Îmi dau ochii peste cap, începând să râd de el şi de feţele pe care le face. Băiatul ăsta era bun de clovn la circ, dar nu-i voi spune.