Am lăsat maşina în parcarea din fața blocului şi m-am îndreptat spre apartamentul bătrânei mele vecine, doamna Paula, ca să-i duc cumpărăturile pe care m-a rugat în urmă cu câteva ore să i le fac. După ce am bătut la uşă am aşteptat câteva secunde iar mai apoi un bărbat în jurul vârstei de 23 de ani mi-a deschis-o. M-am uitat puțin nesigură la el iar mai apoi l-am întrebat de doamna Paula.
"Este în sufragerie" mi-a răspuns el. "Bunico, te caută o fată." Bunico? Parcă doamna Paula nu avea niciun nepot. O cunosc de când m-am mutat în blocul ăsta, în urmă cu trei ani şi nu mi-a spus niciodată că are vreun nepot.
"Oh, April, intră."mă întrerupe doamna Paula din gândit. Îi zâmbesc şi intru după ea în casă, în urma noastră fiind bărbatul arătos care se pare că este nepotul doamnei Paula. "Damian, ia pungile din mâinile lui April şi du-le în bucătărie. April, dragă, vino în sufragerie cu mine."ne spune bătrânica iar noi facem ce ne spune. Mă aşez pe un fotoliu şi mă servesc din fursecurile de pe măsuța de cafea. "Damian, ea este April, frumoasa mea vecină care mă ajută mereu cu câte ceva."o aud pe doamna Paula vorbind atunci când Damian intră pe uşă.
"Damian, încântat de cunoştință."îmi spune el şi îmi zâmbeşte. Vai şi ce mai zâmbet.
"April, încântată şi eu. Nu ştiam că doamna Paula are un nepot."spun eu încruntându-mă puțin.
"Defapt are trei şi o nepoată."mă informează Damian. "Numai că toți patru locuim în cealaltă parte a țării."
"Nu ți-am zis până acum pentru că nu m-ai întrebat niciodată de familia mea."îmi zice doamna Paula. Asta e adevărat. Ştiam doar că soțul ei a decedat în urmă cu câțiva ani dar niciodată nu am întrebat-o şi de alte rude.
"Să lăsăm discuția asta pe altă dată. Acum m-am mutat în oraş deci nu mai trebuie să fi nevoită să o ajuți pe bunica.Mulțumesc că ai ajutat-o când noi n-am putut."îmi zice Damian cu zâmbetul pe buze. Şi să fiu nevoită? O făceam de bună voie, îmi aduce aminte de bunica mea care s-a dus în ceruri de pe vremea când eu eram în generală.
"Stai liniştit, n-o făceam că eram nevoită. Îmi place să ajut oamenii, mai ales pe doamna Paula."
După ce am ieşit din cadă mi-am înfăşurat un prosop mare în jurul corpului şi mi-am pus altul în cap, în stil turban. Am intrat în dormitor şi m-am uitat la ceasul de pe perete care arată ora 20:43. Se pare că iar am stat prea mult în baie şi am sărit din nou peste cină. M-am îndreptat spre bucătărie ca să-mi iau un iaurt dar soneria mi-a întrerupt drumul. Uitând de faptul că am pe mine doar o bucată de material care poate să cadă în orice moment, m-am dus spre uşă ca să văd cine poate să fie la ora asta. Nici bine nu am deschis uşa că acea personă a şi intrat înăuntru. Pentru un moment am vrut să țip dar când am văzut părul blond al tipului din fața mea m-am liniştit.
" Eric, ce mama naibii faci aici?!"mă răstesc imediat la bunul meu prieten după ce închid uşa.
"Eram în trecere şi am zis să văd ce faci. Nu credeam că o să mă întâmpini în felul ăsta."zâmbeşte el pervers în timp ce mă scanează din cap până în picioare.
" Ai o iubită, ai uitat? Şi plus că suntem ca frații, de ce mereu trebuie să fii aşa pervers?!"mă plâng la domnul ce stă acum în fața mea pe canapea.
"Nu mai sunt cu ea de aproape o lună. De câte ori să-ți mai zic?" Nu îi răspund în schimb îi arăt printr-un semn să se descalțe şi după fug repede în dormitor să mă schimb.
" Se pare că sora mea din altă mamă e sexy rău."îl aud cum strigă din sufragerie. Băiatul ăsta poate fi mai pervers de atât?
Mă holbez de aproximativ cincisprezece minute la Eric. Cât poate să bage băiatul ăsta în el?! Puțin mai devreme am comandat două cutii de pizza iar el le-a mâncat aproape pe ambele.
"Nu te mai uita aşa la mine. Mă faci să mă simt nasol."îmi spune fomistul ce stă în fața mea la masă.
" Păi poate dacă n-ai mai băga aşa în tine nu m-aş mai uita aşa."îi spun dându-mi ochii peste cap şi ridicându-mă de la masă. "Trebuie să îmi caut un loc de muncă. Nu mai pot sta pe banii părinților."mă plâng din nou la Eric.
"Cred că azi l-am auzit pe tata spunând că e o nouă firmă în oraş care fac angajări. Cică şi-au mutat birourile aici din New York. Tata îl cunoaşte pe cel care le-a vândut clădirea. Pot vorbi cu el dacă vrei."
"Da te rog."
A doua zi dimineața m-am trezit după care mi-am făcut rutina zilnică şi m-am apucat să fac micul dejun pentru mine şi Eric. Da, aseară a rămas la mine. Unii ar crede că suntem un cuplu din cauza glumelor noastre nu foarte ortodoxe şi pentru faptul că mai mereu dormim unul la altul. În timp ce băteam ouăle, Eric intră în bucătărie doar în pantaloni de pijama.
"Îmi amintesc foarte bine că în dulap erau şi nişte tricouri bărbăteşti."
"Erau doar că mie imi place să umblu aşa pe la tine prin casă. Măcar aşa mai vezi şi tu bărbați arătoşi la bustul gol."mă tachinează el cum o face de câțiva ani de zile.
"Defapt dacă vrei să ştii chiar ieri am văzut un bărbat care arăta foarte bine."îi zâmbesc victorioasă.
"Cine? Nu cumva să mă înşeli."
"Este nepotul doamnei Paula."îi răspund la întrebare nebăgând în seamă ultima propoziție. "Îți vine s-.." n-am mai apucat să continui din cauza suntetului enervant provocat de sonerie. Cred că am să scot soneria aia. Cine vrea să mă vadă şi vine la mine acasă poate să bată şi la uşă. "Eric du-te să deschizi tu." Îl aud cum deschide uşa iar o altă voce masculină se face auzită. Am pus omleta pe farfurie şi am alergat spre uşă. Sper că nu este Damian. Nu aş vrea să creadă altceva acum că l-a văzut pe Eric.
"April, te caută cineva."îmi zice Eric fix când ajung la uşă. Şi da, exact persoana care nu voiam s-o văd acum stă fix în fața mea şi a lui Eric.
"Bună dimineața Damian."îl salut şi îi fac semn să intre. Se uită puțin la Eric după care îşi întoarce privirea spre mine.
"Bună dimineața. Bunica m-a trimis să te chem la noi pentru că va face nişte prăjituri. Bineînțeles poate veni şi iubitul tău." Casc ochii atunci când aud cuvintele iubitul tău. Evident că a crezut că Eric e iubitul meu.
"Nu sunt iubitul ei. Sunt doar un prieten. Numele meu este Eric." Mă uit spre Eric şi îl văd schimbat într-o pereche de blugi negri şi un tricou gri. Când s-a dus să se schimbe?
"Eu sunt Damian. Încântat." Cei doi dau mâna în stil bărbătesc iar mai apoi Damian îmi zâmbeşte şi pleacă spre apartamentul bunicii lui.
"El este tipul ăla care arată foarte bine?"mă întreabă amicul meu în timp ce ne întorceam înapoi în bucătărie. Dau afirmativ din cap şi ne aşezăm la masă. "Sper că nu va fi la fel ca David." Un fior mă ia când aud acel nume.
"Nu."mă răstesc la el. "Îm primul rând eu nu-l plac de Damian şi nici el pe mine şi nici împreună nu suntem. Şi te rog să nu-l mai aduci în discuție pe nemernicul ăla."
"Ştiu. Dar cam seamănă cu el. Mai ales la felul în care mă privea. Aşa mă privea şi ştii tu cine."îmi dau ochii peste cap şi continui să mănânc.
Bună. Aceasta este prima mea carte. Sper să vă placă :)
