Jocul iubirii

II.

- ...Iar eu sunt blestematul de primar, rosti Ryan dezgustat dand din cap.

- Acesta este un inconvenient afurisit, spuse Sedge solemn, dar sclipirea scanteietoare din ochii sai contrazise consensul cu prietenul sau. 

- Nu este amuzant, bombani Ryan.

Sedge izbucni in ras. 

- Defapt, batrane, este chiar amuzant. 

Ryan il privi posac. De obicei, aprecia modul britanic al lui Sedge de a privi viata, insa astazi nu vedea nimic amuzant in aceasta situatie neplacuta. 

Cei doi barbati se aflau pe modesta veranda ca casei lui Ryan, de la ferma de care parintii acestuia se ocupasera pana la moartea lor. Unchiul Jack avusese cat de cat grija ca zidurile sa ramana in picioare de-a lungul anilor, dar o casa nelocuita prea mult timp avea nevoie de multa munca pentru a oferi din nou conditii decente de trai. Aceasta era doar una dintre multele sarcini de pe lista care ii solicita atentia lui Ryan. N-avea vreme pentru prostia asta cu primaria. 

- Cand intri oficial in functie? Intreba Sedge pe un ton obisnuit, insa Ryan ntui ranjetul din spatele cuvintelor. 

- In seara asta, ofta el, cedand. Nu este mare lucru, dar este un fel de amanare. Trebuia sa apar in dupa-amiaza asta, insa am primit de veste ca oaspetele, o contesa, nu mai vine. Apoi, blestemata de femeie a aparut totusi, asa ca se vor tine toate festivitatile. 

- Contesa? Sedge inalta curios o spranceana. Aven o contesa in Shadow Hills? 

- Empire City.

- Empire City? Sedge rase din nou. Ryan, se pare ca nu mi-ai dat toate detaliile fascinante de cand ai revenit in oras. 

- Detaliile sunt cele care tulbura apa, zise Ryan in sila. Privind retrospectiv, totul paea putin ridicol, asa ca pana ca si el putea vedea partea amuzanta. Hai sa te lamuresc cum stau lucrurile. Daca vrei sa fi un oras civilizat, trebuie sa ai un primar. 

- Iar acesta, fireste, esti tu. 

- Eu sunt. Apoi, ai nevoie de un nume respectabil.

- Sa presupunem ca Shadow Hills nu se ridica la standardele de respectabilitate cerute? Intreba Sedge, pe un ton din care razbatea amuzamenul.

Ryan pufni. 

- Nu, dar ma gandesc ca ar fi putut sa gaseasca ceva si mai ridicol. Si, ca sa fie si o ciresa pe tort, o blestemata de contesa poposeste aici in calatoria ei prin vest. 

- Inteleg, spuse Sedge incet. Si banuiesc ca tu, ca primar, esti gazda oficiala din partea orasului. 

- Ceva de genul, mormai Ryan. 

Isi incrucisa bratele la piept, se sprijini de balustrada verandei si isi privi prietenul. 

Il cunoscuse pe Sedge Montroy la scoala. Cei doi erau putin mai invarsta decat ceilalti studenti, din cauza reticentei fiecaruia de a urma  cursurile invatamantului superior si amandoi se aflau departe e casa. Fusese firesc sa devina rapid  cei mai buni prieteni, in ciuda diferentei uriase dintre vietile lor de pana atunci: Ryan abia sosit din vastele spatii ale Forks-ului, iar Sedge fiind cel de al doile fiu al unui lord englez si oaia neagra a familiei. Cei doi barbati se sprijinisera unul pe altul de mult e ori, iar fiecare stia ca poate conta pe celalalt. 

Ryan trebuia sa se bazeze pe el acum. 

- Am nevoie de o mica favoare. 

Sedge isi miji ochii. 

- C e fel de favoare? 

- Am nevoie ca, in seara asta, sa vii cu mine la petrecerea pe care Big Jack o da in cinstea contesei.