Regatul Apei

Și mai multe întrebări

Dau din umeri, fără să arăt cât de aiurea mă simt acum.

Sunt exact 5 minute de când am intrat în clădirea asta și deja am un miliard de neclarități. Se pare că magi ca mine nu există și mai ales cei care au părinți obișnuiți. Minunat!

- Sunt sigură că doamna Bell îți va explica totul. Nu cred că o să te lase așa în ceață. Deci, cum ți s-a părut castelul?

Înțeleg ce face.. încearcă să schimbe subiectul ca să nu mă mai gândesc la asta.

Poate ar trebui să-i fac munca mai ușoară.

Zâmbesc larg și încep să turui despre cât de frumoase sunt vitraliile acelea.

Cât urcăm treptele, Daisy îmi explică cum stă treaba pe aici.

- Deci castelul are 5 părți principale și turnurile. În aripa de nord se petrec majoritatea orelor. În aripa de vest sunt dormitoarele fetelor, în cea de est a băieților. Avem voie să mergem acolo și cam peste tot în școală înainte de stingere. În aripa de sud de asemenea sunt clase și sera..

- Aici există o seră cu plante? o întrerup nu chiar politicos.

- Da, se află la primul etaj în aripa sudică. Poți merge acolo oricând vrei. Îți plac plantele? zâmbește.

- Nu aș spune că îmi plac plantele în sensul că trebuie să le îngrijesc și chestii de-astea. Nu știu.. mă simt bine printre plante. Și nu, nu e la fel ca în pădure. Serele sunt speciale într-un oarecare fel... mă rog, sper că ai înțeles, dau din mâini încercând să mă fac înțeleasă dar nu prea cred că merge.

Daisy chicotește și îmi pune mâna pe umăr.

- Da, am înțeles. Totuși nu ești o vrăjitoare a plantelor.. asta e... straniu. Dar cred că nu ar trebui să asociez absolut totul cu puterile noastre. Mie de exemplu îmi place să înot chiar dacă sunt mag al aerului.

- Tare. Aveți ceva lac, piscină pe aici?

- Ah, da, castelul și toate ale lui. Unde rămăsesem? Probabil vorbeam despre aripa sudică. Deci acolo este sera, sala de antrenamente și alte clase. O și nu avem voie în turnul sudic, cel ce este la margine.

- De ce?

- Nu știu, nu ni s-a spus nimic. Doar au pus acolo o barieră magică și gata.

- Avem sală de antrenamente?

- Da. Ce, ai crezut că aici învățăm doar să facem vrăji cu elementele noastre? Avem lupta ca oră aparte.

- Devine tot mai greu să mă gândesc că locul acesta nu este chiar atât de rău..

Daisy mă privește zâmbind, dar nu pot înțelege dacă zâmbetul acela este provocat de gluma mea sau este ca o îmbărbătare de genul „bine ai venit în iad, soro, sunt sigură că o să te descurci sau vei muri încercând".

- Curând va trebui să mergem în sala de mese să luăm cina, iar după vom avea o adunare, ca în fiecare an. Acolo ni se vor da orarele și directoarea ne va ține un discurs. A, și da, sala de mese, o sală de odihnă sau nu știu, spune-i sufragerie dacă vrei, biroul directoarei, sala cu trofee și alte camere pe care oricum nu le vei memora chiar și dacă ți le voi spune. Toate se află în partea centrală a academiei. Castelul nu trebuie memorat, trebuie studiat. Eu așa le-am memorat pe toate cum se numesc.

- Stai, dar tu nu ești anul întâi?

- Ah, nu. Eu am împlinit 17 ani câteva săptămâni în urmă. Am fost la Celestia și anul trecut.