O Singură Alegere

CAP. IV

Puteam spune că ziua aceea, era o zi de neuitat. Eram toți foarte fericiți, fiecare din motivele lui. Mi-am dat seama că fericirea nu constă în numărul de genți pe care-l avem sau în valoarea smartphon-ului sau a hainelor pe care le îmbrăcăm.
Fericirea constă în familia pe care o ai, în pacea în care trăiești, în momentele frumoase pe care le trăiești alături de cei dragi! În faptul că ai un pat pe care să te odihnești, un acoperiș și patru pereți care să te protejeze de urgiile pământului.
Elijah pusese deja puiul la cuptor, așa că acum o așteptasem doar pe Lyana!
-Dar la ce oră a spus că vine? Întrebă Jamie.
-Nu am stabilit o oră! Pur și simplu a zis ca vine!
-Am înțeles! Deci sunt șanse să nu vină?
-Nu prea! Dar nu se știe niciodată.
În timp ce vorbeam despre Lyana, ea tocmai intrase pe ușă. Prima persoană la care privise, era Jamie, au stat câteva secunde uitându-se unul la celălalt, până când Lyanei ii se văzuseră lacrimile din ochi. Jamie a mers și a strâns-o în brațe,
iar ea a început să plângă.
-Îmi pare rău că te-am ignorat, sunt o egoistă!
-Nu trebuie să te gândești acum la asta! Tu trebuie acum să te faci bine! Spuse Jamie.
-Dar tu nu ai făcut decât să mă ajuți și să îmi fi alături iar eu te-am alungat ca o proastă.
-E în regulă Lyana! Cu toții greșim.
-Sper să mă ierți.
-Nu sunt supărat pe tine și nici nu am fost!
Eu și Elijah voiam să-i lăsăm singuri așa că am urcat sus la în camera mea.
-Mă bucur că s-au împăcat. Spuse Elijah.
-Și eu la fel, chiar dacă nu e ca înainte!
-O sa revină totul la normal, vei vedea!
-Nu știu de ce am sentimentul că nu va fi ca înainte prea curând!
-Orice s-ar întâmpla îți promit că voi fi alături de tine
-Nu îmi promite asta!
-De ce? Te-am supărat cu ceva?
-Nu e vorba de asta, dar noi nu știm ce se va întâmpla cu noi în următoarea zi, darămite pe un timp mai îndelungat.
-Nu înțeleg!
-Eli, nu îmi promite ceva ce are legătură cu viitorul! Mie îmi este suficient să îmi
spui că ești alături de mine acum!
-Acum tu ești filozoafă?
-Nu doar că încerc să îmi dau seama dacă oamenii și viitorul au o conexiune!
-Addi, viitorul ni-l construim noi, nu există nici-un fel de conexiune.
-Crezi?
-Nu cred, așa e!
-Bine!
Începusem să țin din ce în ce mai mult la Elijah, dar îmi era teama să-mi expun sentimentele chiar dacă prin preajma lui sunt mereu aeriană. Când sunt cu el sau doar când îl privesc în ochi, simt o siguranță și o căldură sufletească. Nu cred că
există oră să nu mă gândesc la el, nu știu dacă sentimentele lui pentru mine sunt atât de intense și atât de pure. Știu un singur lucru, acela fiind că acolo unde îmi e gândul, acolo îmi e și inima.
-Porumbeilor? Veniți? Strigă Jamie.
-Venim, spuse Jack
Am coborât jos la masă, ne-am așezat cu toții și am început să ne tăiem câte o bucată din puiul care arăta super delicios. Încă un motiv să țin și mai mult la Elijah, era foarte priceput în bucătărie.
-Vă mulțumesc din suflet că m-ați primit în casa voastră din nou! Spuse Lyana.
-Nu trebuie să ne mulțumești, eu sunt prietena ta, Jamie este iubitul tău. Practic se poate spune că faci parte din familie!
-Nu aș vrea să stric momentul acesta dar, trebuie să vă spun ceva, în legătura cu ce s-a întâmplat în seara aceea!
-Ești sigură că vrei să faci asta? O întrebă Jamie.
-Da! Addi aveam de gând să îți spun într-o seară mai puțin specială, dar nu pot să stau să mănânc la masă cu tine fără să îți spun!
-Te rog, continuă, nu trebuie să ții nimic în tine! Spun eu.
-În aceea seara după cum știi am rămas cu fratele tău, iar noi am decis să comandăm ceva pentru că ne era foame. După 5 min, după ce am comandat Jamie a spus ca merge să aducă ceva de băut iar după ce a plecat Jamie, a sunat soneria
iar eu am mers să deschid crezând că este livratorul. Dar de fapt nu era! Era un om, a cărei față îi era acoperită și m-a întrebat ,,Casa lui Addisone White” iar eu iam răspuns că ,, Da”, în următoarea secundă a scos arma și a îndreptat-o spre
mine și a tras, înainte să cad pe jos, mi-a pus arma în mână și mi-a șoptit “Am un mesaj pentru tăticul tău, JOCUL CONTINUĂ,,
-Stai ce? Spunând eu încremenita
-Îmi pare rău ca nu ți-am spus mai devreme, dar nu eram în largul meu!
-Lyana! Tu te-ai tâmpit de tot, cum să nu îmi spui așa ceva?
-Addi, calmează-te! Spuse Jamie!
-Tu să taci! știai despre asta nu-i așa?
Jamie era cu ochii în pământ
-Bineînțeles că știai! Cum ai putut să dormi noaptea știind ca mi se poate întâmpla orice rău?
-Voiam să îți spun îți jur!
-Când Jamie, au trecut deja două săptămâni!? La ce te-ai gândit? Spuse Elijah răstit. Addi, hai să urcăm sus! Spuse el luându-mă de mână.
-Tu știai?
-Sunt la fel de surprins da tine, crede-mă!
-Addi, știu că ești supărată, dar te rog să îl asculți pe Eli, să urci sus și să te calmezi! Spuse Jamie!
-Tu ai dreptul să taci! Spun eu răstit!
-Gata, sus cu tine! Spuse Elijah luându-mă de mână și trăgându-mă sus pe scări!
Am intrat în camera mea, m-am așezat pe pat și am început să plâng. Elijah s-a pus lângă mine și m-a luat în brațe.
-Îmi pare rău! Pur și simplu nu știu cum să reacționez în situația asta!
-Totul e în regulă, doar calmează-te!
-Cum să fie în regula? Asta e problema! Nu e nimic în regulă în situația asta!
-Addi, calmează-te, vom vorbii despre situația asta, când vei fi calmă și vei gândii limpede!
-Bine!
-Ai nevoie de ceva?
-Da! Am nevoie să fiu singură!
-Ești sigură?
-Da!
-Bine! Dacă ai nevoie de mine sunt jos!
Mă bucuram că Elijah era cu mine, dar pur și simplu am nevoie să fiu singură, aveam nevoie să îmi adun gândurile. Mă gândeam cum de era posibil ca acest lucru este posibil, cum a putut Jamie să îmi ascundă așa ceva, era vorba de viața
mea. Am avut un noroc chior pot să spun chiar dacă a căzut ca victimă colateralăLyana. Nu era vina ei, pur și simplu a fost la locul nepotrivit în momentul nepotrivit! Dar asta nu îi dă dreptul în a-mi ascunde asta! Elijah era mai furios decât mine, mă mir cum de nu a avut și el o ieșire, deșii nu cred că o să tacă mult timp.
-Cum e Addi? Îl întrebă Jamie pe Elijah!
-Va fi bine! Este o fată puternică!
-Normal că v-a fi bine!
-Cum poți vorbii atât de lejer?
-Frate, e vina mea cumva?
-Care e problema ta? E sora ta unde îți era mintea, ea e singura pe care o mai ai, ce făceai dacă pățea ceva?
-Nu pățea nimic, ok?
-Omule, ce e în neregulă cu tine?
-Nu cred că am nevoie de sfaturi de la un puști de liceu!
-Hai nu mai spune!
-Încetați! Vă comportați ca niște copii! Spun eu care am ascultat toată conversația lor de pe scări.
-Cine vorbește! Spuse Jamie.
-Unde e Lyana?
-Sus, la mine în dormitor!
-Foarte matur din partea ei! Spuse Elijah.
-Eu cred că tu, ar trebui să pleci! Spuse Jamie.
-Dacă Eli pleacă, plec și eu, asta să fie clar!
-Nu ai de cât! Îmi spuse Jamie.
-Foarte bine, măcar acolo voi fi în siguranță!
-De ce ești așa sigură?
-Nu ar trebui?
-Nu am spus asta!
-Ahhhh, de ce ești atât de încăpățânat?
-Pentru că așa meriți!
-Ajunge! Nu îți permit să vorbești așa cu ea! Spuse Eliah pe un ton foarte ridicat.
-Lasă-l Eli, nu merită să îți răcești gura degeaba!
-Vezi, i-a exemplu de la sora mea!
-Tuuu ești unnn...
-Eli, să mergem! Spun eu luându-l de mână.
-Asta nu se încheie aici!
-Ooo să fi sigur! Spuse Elijah
Am ieșit din casă împreună cu Eli, după câteva secunde îl auzisem pe Jamie spunându-mi cele mai dureroase cuvinte pe care le puteam auzii în aceea seară...
-Mi-aș fi dorit să fi fost tu în locul Lyanei în acea seară!
Elijah m-a tras de mână și nu mi-a dat drumul până nu am ajuns acasă la el.
-Stai! Spun eu.
-Ce e?
-Părinții tăi, ce vor spune! Firar, la asta nu m-am gândit!
-Stai liniștiă, nu sunt acasă, au plecat în Phili cu niște afaceri de familie!
-Pentru cât timp?
-Pentru două zile!
-Păi și după aceea ce fac?
-Rămâi tot la mine!
-Ce vor spune părinții tăi?
-Oricum știu că ies cu tine, nu cred ca ar fi o problemă!
-Ești sigur Eli? Nu vreau să mă simt ca un om al străzii!
-Doamne iubita, niciodată eu sau familia mea nu te va cataloga așa, deci nici tu nu o face!
-Sigur Eli?
-Da haide sus, că ai înghețat!
Razele soarelui care treceau prin perdele din camera lui Elijah, îmi atingeau pleoapele, iar acest lucru ma facut să mă trezesc.
Ziua de ieri trecuse exact ca un vis pe care îl visezi când adormi câteva minute pe canapeaua din sufragerie. A fost e zi foarte obositoare, plină de tensiune, vrând, nevrând, trebuia să accept situația. Era viața mea și trebuia să dansez în ritmul pe
care îmi era pus. În această situație nu aveam de ales, trebuia doar să privesc și să aprob! Poate nu era chiar foarte corect ceea ce mi se întâmplase, dar aveam o stranie satisfacție că un criminal vrea să mă omoare s-au cel puțin a vrut să mă
omoare și nu a reușit.
-Bună dimineața! Te-ai trezit de mult timp?
-Neața! Nu, de câteva minute doar!
-La ce te gândeai?
-La acest personaj care a apărut în viața noastră, odată cu Lyana.
-Criminalul?
-O da, chiar el!
-Crezi că are vreo legătură cu Lyana?
-Dacă cred?
-Da!
-Sunt 80% sigură!
-De unde atâta siguranță?
-Păi gândește logic!
-Când a început totul?
-Păi în seara când a fost împușcată Lyana!
-Exact!
-Stai, vrei să spui că Lyana a vrut intenționat să fie împușcată?
-Cam pe acolo, dar nu chiar!
-Addi, tu te auzi ce spui, ce om și-ar pune viața într-un asemenea pericol?
-Da lasă-mă să termin.
-Păi spune odată!
-Deci, nu spun că Lyana a vrut să fie împușcată, spun că ea a fost măcar împușcată?
-Ok, deja o duci la extrem, cred că mai ai nevoie de odihnă!
-Da lasă -mă să spun, după te las să îți dai cu părerea!
-OK, SCUZE!
-Deeecci, cum spuneam, nu cred că Lyana a fost împușcată, adică eu am observat asta, prin vindecarea ei miraculos de rapidă. Adică până la urma e vorba despre un glonț în abdomen, nu o căzătură cu bicicleta. Și plus de asta, ne-a mai spus și povestea aceea de adormit copii, că cică criminalul i-a spus ei, numele meu și cică este un avertisment pentru tata. Da ea chiar crede că eu cred prostiile astea, poate pe alții i-a păcălit, dar pe mine în nici-un caz!
-Păi dacă o spui așa, atunci are puțină logică, iar în legătură cu povestea și mie mi s-a părut puțin cam deplasată!
-În sfârșit!
-Așa, și acum ce ai de gând să faci?
-Pai vreau să îmi dau seama, cum la făcut pe Jamie să se întoarcă împotriva mea!
Nu știu ce i-a spus de la făcut să mă urască atât de tare.
-Nu te urăște, a spus-o la nervi Addi. Cu toții vorbim la nervi!
-Da, dar el nu a mai vorbit cu mine așa niciodată!
-Și cum vrei să îți dai seama?
-Păi aș vrea să mă întorc înapoi acasă
-Nici să nu aud! Nu ești în siguranță în casa aia!
-Păi atunci măcar să merg în vizită!
-Eu zic că momentan nu ar fi prea inteligent să mergi acolo.
-Păi și atunci ce să fac?
-Păi hai să ne comportăm normal!
-Păi și ce ar trebui să fac ?
-Pai vorbește cu Lyana, încearcă să o întrebi de Jamie
-Nici gând, eu nu vorbesc cu ea! Spun eu.
În momente ca acestea în cap îmi treceau doar cuvintele mamei care îmi spuneau (când vei crește mare, mama nu va fi mereu lângă tine, dar asta nu înseamnă căești singură. Dumnezeu va fi mereu cu tine, dar doar dacă vei fi și tu cu el). Uneori mi-aș dorii atât de mult să mai am o singură discuție cu iubita mea mamă, să măaline atunci când mi-e greu, să îmi spună ce să fac atunci când sunt cu un picior în groapă. Orice om în viața asta are parte de încercări, dar eu sunt încă dor un copil, dacă acum abia pot înțelege prin ce trec, ce voi face peste câțiva ani?
Gândurile îmi sunt întrerupte din cauza telefonului, pe ecran apărea un număl de telefon pe care nu îl recunoșteam.
-Ai idee cine ar putea fi? Mă întrebă Elijah.
-Nu, dar există un singur mod de a afla.
-Alo?
-Bună Addison, ce mai faci scumpa mea?
-Bună ziua, dar cu cine vorbesc?
-Ohh, draga mea, e destul de dureros când un copil nu îi recunoaște voce tatăui!
-Tata?
-Da draga mea, eu su.... (call ended)
Acest apel m-a facut să îl urăsc pe tata mai tare decât îl uram înaite.
-Nu pot să cred! Spun eu șocată.
-Tatăl tău a fost? Mă întrebă Elijah îngrijorat.
-Nu pot să cred cu câtă îndrăzneală, mă sună și îmi spune draga mea. După ce ne-a lăsat pe toți cu buza umflată. Nici la înmormântarea mamei nu a fost.
-Gata iubita, calmează-te! Spuse Elijah.
-Să mă calmez? Dintre toate zilele în care a putut suna, a ales-o fix pe asta. E o zi de sâmbătă minunată.
-Știu că ești supărată, dar nu îl pedepsești cu nimic pe tatăl tău dacă tu te enervezi!
-Ahhh, de ce mereu eu, de ce nu la putut suna p Jamie, de ce, de ce a ales să îmi strice ziua doar mie.
-Iubita, dar poate la sunat și pe el! Poate tu ai fost următoarea!
-BINE, MERSI , MĂ FACI SĂ MĂ SIMT UIMITOR! Spun eu răstit.
-Bine eu am plecat să fac un duș!
-Bine du-te!
Eram atât de nervoasă că îmi venea să sparg tot ce îmi venea în cale. Iar eu am ales să îmi descarc nervii pe bietul Elijah. Doamne cât ce ipocrită pot să fiu, ce naiba e cu mine, omul ăsta are grjă de mine și ține la mine... M-am ridicat din pat și am mers lângă fereastră, lăsând razele soarelui să îmi atingă pielea. Parcă privitul la frigul care părea a fi căldură mă liniștea și mă ținea concentrată p ceea ce văd.
Gata? Te-ai liniștit? Spuse Elijah cu o voce supărat.
-Îmi pare rău, doar că sentimentele mele sunt foarte amestecate, iar eu nu mai știu cum să reacționez. Te rog iartă-mă.
-Iubita mea, trebuie să mă înțelegi și pe mine, sunt și eu om, nu poți să îți descarci nervii pe mine când ai tu chef, nu sunt jucăria ta!
-Am realizat că am greșit, îmi pare rău de tot! Promit că nu voi mai reacționa așa!
-Promiți?
-Da, 100%! Mă ierți?
-Bineînțeles, că te iert, doar nu credeai că voi rămâne supărat pe tine!
Mă bucurasem că era Sâmbătă și că nu trebuia să mergem la școală, doar de ore îmi ardea atunci. Elijah și cu mine am decis să mergem până la mine acasă să îmi i-au câteva haine, nu aveam decât hainele de seara trecută ș acelea erau la spălat.
În momentul de față purtam un tricou de a lui Eljah și pantalonii lui de antrenament, oricât de bine arătam în haiele lui, tot trebuia să merg acasă, pentru că urma să merg la școală, iar ca fată nu e tocmai potrivit să fiu îmbrăcată așa.
În timp ce mă gândeam la asta, zărisem în ghiozdanul de școală, o fițuică împachetată, am luat-o am examinat-o iar după aceea am deschis-o. Era adresa lui Betty, uitasem complet de ea și că trebuia să o vizitez.
-Iubitule, uite ce am găsit!
-Ce este?
-Adresa lui Betty! Spun eu zâmbind.
-De unde o ai?
-Mi-a dat-o Dl. Moore!
-Dar are voie să facă asta? Spuse Elijah mirat.
-Cu un motiv bine întemeiat, da!
-Ce i-ai spus?
-I-am spus că merg să îi dau lecțiile să le recupereze?
-Și de fapt pentru ce o voiai?
-Să o interoghez, bineînțeles!
-Cred că ar trebuii să îți faci un control! Spuse Elijah râzând.
-Idiotule! Eu cred că ar trebuii să vi împreună cu mine!
-Sunt total de acord! Spuse el râzând împreună cu mine.
-Se pare că azi avem de făcut câteva vizite!