O Singură Alegere

CAP. III

Trecuse o săptămână de la incidentul cu Lyana. Speram ca totul să revină la normal, dar Lyana nu mai voia să vorbească cu Jamie. Se comporta ca și când Jamie era de vina pentru tot ce s-a întâmplat, iar pe mine mă evita mereu.Era 16 Octombrie, iar toamna se instalase, începuseră ploile iar afară era mai mereu mohorât. Trebuia să mă trezesc să merg la școală dar vremea îmi fura cheful de a ieșii din casă. M-am ridicat din pat, am mers la baie să fac un duș, după aceea m-am pregătit pentru școală. Jamie nu era acasă, asta însemnând că el plecase la muncă deja. Spre surprinderea mea micul dejun era pe masă iar pe frigider era un bilețel (am mers la cumpărături, azi nu merg la muncă, PS:
încearcă să vorbești cu Lyana). Înainte să ies, trebuia să îl sun pe Elijah, pentru a merge împreună la școală.
-Bună dimineața, căpitane!
-Bună dimineața, frumoaso!
-Ce faci?
-Acum ies, tu?
-Aștept să ajungi pe strada mea!
-Ajung în două minute! Te pup!
-Te pup!
Cât timp îl așteptam pe Elijah, mă gândeam cum să fac ca Lyana să nu mă mai evite. De când s-a întâmplat incidentul, ocolește doua străzi doar ca să nu ne întâlnim întâmplător în drum spre școală! Iar la școală se comportă ca și când nu ne-am cunoaște. Gândurile mele au fost întrerupte de niște voci care se auzeau
de afară, erau Elijah și Jamie. Mi-am luat ghiozdanul și am ieșit afară. Când am deschis ușa, cei doi au încetat să mai vorbească.
-Bună băieți, v-ați apucat și voi de bârfă?
-Bună surioară, nu! Spuse Jamie încordat!
-Nu iubito, vorbeam despre motor.
-Da, dar despre motor se poate vorbii și de față cu mine. -Hai spuneți-mi!
-NUU, STAI! De când sunteți voi doi împreună?
-De o săptămână! Spuse Elijah
-Tu nu schimba subiectul iar tu spune-mi!
-Îți spun când ajungem la școală.
-Atunci hai!
-Ne vedem diseară Jamie!
Ne-am urcat pe motor iar Elijah mi-a cerut să conducă el. Am ajuns la școală în aproximativ 2 minute.
-Acum spune-mi!
-Bine dar promite-mi că nu te vei gândii prea mult la asta, este doar opresupunere de-a fratelui tău!
-Promit!
-Fratele tău presupune că ceea ce i s-a întâmplat Lyanei i s-a întâmplat și mamei tale, doar că Lyana a avut noroc!
-Poftim? Adică vrei să spui că ce i s-a întâmplat mamei era o crimă?
-Nu iubita! Cum spuneam, probabil este o simplă coincidență.
-Nu contează! Eu nu las lucrurile așa!
-Addi, ai promis că rămânem doar la vorbit despre asta!
-Da, așa e, scuze!
-Așa! Eu merg la antrenament.
-Bine, vorbim!
Elijah m-a pupat pe frunte și a plecat! Eram conștientă că îi promisesem lui Elijah că nu mă voi gândii la ce mi-a povestit, dar era imposibil. Și totuși dacă prin
absurd era adevărat, de ce pe Lyana, și de ce în aceea seară. Erau prea multe întrebări fără răspuns, iar eu aveam nevoie de acele răspunsuri, chiar dacă riscam să încalc promisiunea făcută. Era prea important ca să las baltă subiectul, mai ales că poate avea de-a face cu mama mea. Trebuia neapărat să vorbesc cu Lyana, sămi spună ce s-a întâmplat de fapt în aceea noapte. Dar mai era un lucru neclar în această poveste, unde era Betty și de ce a fost absentă în tot acest timp, deșii
Lyana îmi spusese că probabil are pojar, îmi era greu să cred, mai ales că, cu o zi în urma părea să fie sănătoasă tun. Dar oricum până la urmă eu aveam să
deslușesc alt mister... O văzusem pe Lyana, aveam prima oră microbiologie și asta însemna că vom sta împreună la curs, asta dându-mi avantaj.
-Bună Lyana, pot să mă așez?
-De parcă aș avea de ales!
-Nu înțeleg nimic, de ce te comporți așa cu mine? Mă simt oribil pentru tot ce ți s-a întâmplat!
-De ce tot timpul trebuie să fie vorba despre tine și despre ce simți tu?
-Îmi pare rău, nu am vrut să sune așa!
-Îți pare rău? Spuse Lyana ironică.
-Da, chiar îmi pare!
-Ei bine, nu te cred!!
-Poftim de ce spui asta?
-Las-o așa...
Toți colegii de curs mă priveau acuzator, dar nu înțelegeam de ce? Oare credeau că era vina mea? În timpul orei se simțea tensiunea dintre mine și Lyana iar dl. Moore m-a invitat să fac schimb de partener de bancă.
-Dra. Miller, unde vă este amica? Nu a mai dat pe la școală de ceva vreme! Întrebădl. Moore
-Nu știu, dle., și nici nu-mi pasă! Spuse Lyana iritată.
-Dra. Miller, vocabularul!
Ceva era schimbat la Lyana și nu doar trauma în urma incidentului, iar eu o voiam pe Lyana înapoi. Trecuse ora, iar mie îmi venise o idee de a încerca să dau de
Betty.
-Dle. Moore, aș dorii eu să merg să verific ce face Betty! Ați putea să îmi dați adresa ei?
-Dra. White, cu tot dragul va-aș da adresa, dar datele elevilor se pot spune doar dacă există un motiv întemeiat de a face legătura cu respectivii!
-Pai aș putea merge să îi dau lecțiile, să recupereze!
-Atunci da, pot să îți dau!
Dl. Moore a scris adresa pe o hârtie, și mi-a înmânat-o. Am ieșit din sală și mă gândeam ce îi voi spune lui Betty când voi merge la ea, dar mai întâi de toate
voiam să-l sun pe Elijah să știu când are antrenament ca să pot să îmi duc planul la bun sfârșit. Mai aveam 3 ore de curs și după aceea puteam merge în treburile
mele.
-Iubita!
-Hei, voiam să te sun!
-De ce?
-Pentru că voiam să îți aud vocea!
-Bună încercare!
-Crezi că mint? Nu are voie iubita ta să îți simtă lipsa?
-Nu am spus asta!
-Da...în fine! Până la cât ai antrenament?
- Azi ne-a lăsat liberi dl. Antrenor!
-Cum așa?
-A spus că are probleme de familie, și că lipsește două zile!
-Aaa..
-Tu îmi ascunzi ceva, pari cam încordată!
-Nu, nu am nimic!
-Addi, te cunosc! Hai zi.
-Bine, dar promiți că nu te superi pe mine?
-Promit!
-Voiam să merg acasă la Betty.
-Și de ce m-aș supăra?
-Nu e doar asta, voiam să merg la ea pentru a vedea daca știe ceva despre
noaptea aceea, și să mă asigur că ceea ce a presupus Jamie nu e adevărat.
-Păi și ce te face să crezi că acolo vei găsii toate răspunsurile?
-Nu am nici-o garanție, dar merită să încerc.
-Am înțeles! Deci ăsta era marele secret?
-Cam așa ceva.
-Și eu care credeam că te-ai sărutat din greșeală cu alt băiat! Spuse Elijah ironic.
-Haide, nu mai face mișto de mine!
-Bine gata, scuze!
-Tu cât mai stai pe la școală?
-Păi mai am 3 ore, tu?
-La fel!
-Bine, mă aștepți lângă motor dacă nu ne întâlnim pe hol, ok?
-S-a făcut!
M-a sărutat scurt și a plecat. Mă bucur că nu s-a supărat pe mine, deși am încălcat promisiunea făcută. Trecuseră și celelalte cursuri, puțin mai repede ca de obicei, dar probabil prin prisma faptului că, gândurile îmi copleșeau mintea și nu puteam fi atentă.
Ieșisem afară din clădire iar Elijah era lângă motor, așa cum am stabilit, dar nu era singur, era cu Lyana, stăteau de vorbă. Nu voiam să-i întrerup așa că m-am pus undeva unde să nu mă vadă. Părea o discuție destul de calmă, Lyana s-a uitat peste umăr și m-a zărit. Mi-a făcut semn să merg spre ei.
-Bună Addi!
-Hei
-Scuze pentru reacția mea de azi, eram foarte irascibilă!
-E în regulă, te înțeleg!
-Nu, nu e în regulă nimic. Mă comport ca ultima ipocrită, iar voi nu a-ți făcut altceva decât să mă ajutați, sunt o egoistă!
-Nu te învinui atât de tare, e cumplit ce ți s-a întâmplat!
-Dar asta nu-mi dă dreptul să mă comport așa!
-Bine, gata! Erai iertată oricum!
-Lyana, mă bucur că tu și Addi v-ați împăcat, dar trebuie să plecăm!
-Da, în regulă!
-Nu vrei să treci azi pe la mine? Jamie este foarte îngrijorat.
-Ba da, normal!
-Bine, atunci ne vedem mai târziu!
Am urcat pe motor, de data aceasta conducând eu, Elijah părea puțin supărat, știam de ce dar nu puteam să îi spun de ieșirea lui Lyana de la curs, nu voiam să
se bage, între noi. Ajunsesem acasă, Elijah s-a dat jos de pe motor fără a-mi spune nimic și voia să o i-a spre casă.
-Hei, stai, unde pleci?
-Acasă! Spuse Elijah răstit.
-Te rog, nu vorbii așa cu mine! Îmi pare rău că nu ți-am spus!
Elijah s-a întors din drum și s-a oprit în fața mea.
-Te ascult! Spuse el evitându-mi privirea.
-Știu că voiai să îți spun despre ce s-a întâmplat, dar nu voiam să te implic în chestii de fete.
-Pai puteai măcar să îmi spui ca te ai certat cu ea, nu aveam nevoie de mai multe detalii.
-Știu, îmi pare rău, te rog nu te supăra pe mine!
-Addi, trebuie să înțelegi un lucru, nu vreau să mă comport ca un detectiv dar vreau măcar să îmi spui cine vorbește urât cu tine, ce ai făcut azi la liceu, chestii elementare.
-Bine, îmi pare rău! Dar te rog nu pleca, rămâi la mine pană la cină, te rog!
-Merg acasă, fac un duș și mă mai gândesc!
-Bine, dar să te gândești bine!
-Așa am să fac!
Îmi păruse rău că nu îi spusesem despre cearta dinte mine și Lyana, dar nu îl văzusem ca pe un subiect atât de importat. Era un lucru minor iar el reacționase
așa urât. Speram doar să vină înapoi la mine până la cină, pentru că nu suportam să fie supărat pe mine. Iar pe lângă asta trebuia să vină și Lyana la mine, și nu
voiam să stric seara din cauza dramelor mele din dragoste.
Intrasem pe ușă, așteptând să îi dau vestea lui Jamie.
-Jamieeeeee! Ești acasă?
- Da! Sunt în bucătărie!
-Bun deci, am o veste proastă, dar te rog să nu te superi le mine, eu chiar nu am avut nici-o legătură!
-Sper că nu ai intrat iar cu motorul în șanț si nu ai pe cine să pui să îl scoată, pentru că îți spun de pe acum că eu nu o să o fac!
-Nu măi, ce aiureli vorbești? Voiam să îți spun că am vorbit cu Lyana!
-A da! Și?
-Șiii
-Șiiii? Spune odată că nu stă timpul după tine!
-Păi!
-Hai măi Addi, ce doamne iartă-mă!
-Vine diseară la cină!
-Vine sa facă scandal?
-Nu babuinule! Vine sa te vadă!
-A bine!
-Atât, asta e tot?
-Păi ce vrei mai mult ?
-Du-te omule și aranjează-te puțin, arăți ca o gospodină !
-Scuzați-mă dră. vă ofer o ceașcă de ceai?
-Hai lasă ironia, mă ocup eu de aici!
-Dar cum ai convins-o?
-Îți voi spune! Acum du-te!
-Bine, surioară îți mulțumesc!
-Nu am nici-un merit, dar cu plăcere!
Jamie urcase sus sa se aranjeze iar eu m-am apucat de spălat vase, apoi am dat cu matura în toata casa după cu mopul, ca să fie treaba, treabă. După m-am apucat
de cină, iar eu cum sunt varză la gătit voiam să îl chem pe Jamie dar a venit altcineva care mi-a luminat privirea.
-Iubita! Te ajut cu ceva? Spuse Elijah.
-Eli, ai venit! Credeam că nu vei venii!
-M-am gândit mai bine, iar ceea ce a fost între voi nu mă privește.
-Deci nu mai ești supărat?
-Absolut deloc! Deci? Cu ce te pot ajuta?
-Pai trebuie să sosească Lyana iar eu sunt varză la gătit!
-No hay problema! Sunt eu aici!
-Sper că nu faci pâine prăjită cu unt! Spun eu chichotind.
-Păi decât să mor de foame, mai bine mănânc pâine cu unt!
-Bine atunci mănâncă pâine cu unt!
-Stai iubita, era o glumă!
-Stiam, doar te testam!
-Hmm, și ce vrei să faci ?
-Facem un pui la cuptor ?
-Facem!
-Atunci hai la treabă că nu avem mult timp! Spuse Elijah, pe urmă sărutându-mă pe frunte.