Capitolul 1.

794 34 3
                                    

Hey,sunt o fata obisnuita care asa putea zice ca sunt ostatica in propria mea casa...parinti mei nu ma lasa sa merg la o scoala obisnita...dar nici nu imi spun de ce...Nici macar nu pot iesi din casa...Intr-un fel sunt prizoniera parintilor.Oare as putea evada..? ,nu asata e imposibil toate usile sunt pazite chear si usa de la baie...nu imi vine sa cred ca mi.a trecut asta prin minte desi nu este o idee asa rea.

*Ora 19:30*

Vazandumi parintii ca intra în casa mai seriosi ca deobicei,m-am dus la ei si i-am imbratisat. Dupa ce am mancat parinti m-au chemat sa vorbin ceva.Cand am ajuns in sufragerie m-am asezat pe canapea iar atunci au intrat 2 barbati in camera cu pistoalele in mana si le spuneau parintilor mei ca nu mai au timp ...Desi nu am inteles cele spuse am observat ca au ridicat pistoalele asupra lor.

Speriata am fugit si m.am ascuns in spatele unor plusuri din camera mea.Dupa vor 5 minute am auzit sunetul unor gloante am incerct sa ma aptin din plans dar nu am mai rezistat si am iesit din camera vaznad ca nu mai era nineni in casa am coboart de la etaj si am intrat in sfragerie iar acolo mi-am vazut parinti impuscati in inima, incepand sa plang in hohote am observat o scrisoare in buzunarul tatei care era pentru mine, cu lacrimi in ochi am deschis scrisoare iar acolo scria ca parinti mei erau defapt erau niste traficanti de arme care erau urmariti de un clan care vroiau neaparat sa ii ucida si ca nu vor avea liniste pana cand nu ii va ucide pe ei dar si pe mine....

Speriata de acea scrisoare dar si trista de tradarea parintilor pentru ca nu imi venea sa cred cele scrise acolo.

Stiind ca politia va veni incurand m.am dus m.am spalat de sange mi.am luat cateva haine intr.o geanta si am "evadat" .

Fugara <3Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum