YOU ARE READING

ESEURI/COMENTARII BACALAUREAT

Random

Eseuri structurate și complete, pe înțelesul tuturor, pentru subiectul al III-lea. :) Sper ca aceste eseuri sa vă ajute să luați note cat mai mari la examenul de bacalaureat!

#bac #bacovia #calinescu #caragiale #comentarii #creanga #eminescu #eseuri #limbaromana #lucrăricomplete #opere #poezie #rebreanu #sadoveanu #slavici

Riga Crypto și Lapona Enigel - Ion Barbu

97 0 0

by noname3305

by noname3305

Modernismul este curent literar manifestat cu predilecție în perioada interbelică ale cărui trăsături sunt teoretizare de Lovinescu și promovate prin intermediul cenaclului și a revistei "Sburătorul". Orientarea artistică promovează o reînnoire a literaturii prin desprinderea de trecut și prin crearea unei modalități inovatoare de exprimare. In ceea ce privește poezia, sunt formulate următoarele deziderate: crearea unui lirism subiectiv, ca expresie a profunzimii sufletești și înlăturarea totală a obiectivității, ambiguitatea limbajului prin utilizarea metaforei, inovației formale și prin renunțarea la prozodia tradițională.

Ion Barbu este poet modernist, interbelic la fel cu Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Imaginarul poetic barbian pornește de la premisa că poezia este "un semn al minții", ea interferând cu matematica "ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență." Poetul debutează în 1918, în revista "Literatorul", afirmându-se ca poet la cenaclul condus de Lovinescu. In 1930 este publicat singurul volum antum, "Joc secund", din care face parte și poemul "Riga Cripto și Lapona Enigel", poem ce aparține etapei de creație baladică și orientală. A fost subintitulat baladă, constituindu-se ca o viziune parabolică asupra existenței.

Tema este iubirea, prezentată ca o cale de cunoaștere eșuată, căci cei doi protagoniști aparțin unor planuri diferite. (Uman și vegetal).

Titlul este alcătuit din enumerația a doua nume proprii, completate de date reprezentative despre cele două ipostaze prenge in text. Denumirea arhaică pentru rege, "riga", este însoțită de apelativul Crypto care sugerează făptura sa criptică, încifrată. Enigel, nume propriu, in lb suedeză înseamnă înger, smintind de zeița arhaică a fântânilor, este "Lapona" ce viețuiește in tarile nordice. Titlul deseneaza membrii cuplului neîmplinit: el întruchipează geniul vegetal, stadiul steril, intelectul pur, iar ea aparține umanului, caracterizat prin aspirație către absolutul reprezentant de soare.

Opera literară prezintă o îmbinare inedită a elementelor lirice, epice și dramatice. Epicul este susținut prin invocarea specifice literare, balada, prin tehnica narativă, prin prezenta firului epic și a personajelor care pot fi interpretate ca voci lirice ale aceleași conștiințe ca in poemul eminescian, "Luceafărul". Dialogul conferă textului caracterul dramatic.

Balada este structurat in doua părți, iar fiecare parte face referire la o nuntă, tehnica de compoziție fiind povestirea in povestire. Rama prezintă o nuntă împlinită, reală, iar povestirea propriu-zisă dezvoltă însă o nuntă inițiativa, aparținând planului imaginar și eșuată din incompatibile.

Incipitul este o invocație a menestrelului, artistul medieval ambulant, caracterizat prin epitetele trist și "aburit", "mult îndărătnic", ce sugerează melancolia vorbelor sale așteptate cu nerăbdare și cerute cu insistență. Acesta este solicitat de un nuntaș să reia cântecul, povestirea propriu-zisă cu rol moralizator. Actul spunerii respectă un ritual prestabilit, momentul ales fiind unul dilematic in care ascultătorii sunt pregătiți pentru inițierea în taina cântecului vechi rostit "acum o vară" la o altă nuntă împlinită.

Partea a doua conține patru secvențe lirice prezentate sub aparența epică și dramatică: prezentarea cadrului natural specific lui Ceypto, drumul Laponei dinspre locurile natale către soare, întâlnirea celor doi la nivel oniric, dialogul dintre el și pedepsirea lui Ceypto pentru aspirația sa superioară. Toată aventura se constituie sub forma unei povesti prezentate alegoric ca o nuntă eșuată între vegetal și uman.

Nunta debutează cu prezentarea mediului de viață al principiului masculin, locuitorul mediului întunecat dominat de umezeală "in pat de râu și humă unsă", printre bureți. Crypto este caracterizat prin determinările "sterp" și "nărăvaș" dar și prin metafora "inima ascunsă", ceea ce sugerează închiderea în sine. Crypto este regele ciupercilor, deci superior în cadrul regnului său dar care fusese blestemat de o vrăjitoare "mână tarcă", să nu se poată însoți cu cei asemeni lui, așa că nuntirea ii este refuzată până la căderea predestinării.

Poemul continuă cu prezentarea Laponei căreia îi sunt atribuite epitetele "mică, liniștită", semn al superiorității dar care trăiește "in tari de gheață urgisită, aspirând către lumină și căldura soarelui.Lapona reprezintă o ipostază evoluată superioară regnului său, capabilă de a-și urma cu orice preț idealul suprem.
Pornind într-o călătorie inițiatică și conducându-și renii, fata poposește pe tărâmul lui Crypto. Ca și în Luceafărul, comunicarea dintre două planuri distincte nu poate avea loc decât in vis.

Visul marchează trecerea spre lumea fantastică a întâlnirii dintre cele două principii care aspiră către împlinire prin intermediul cunoașterii, însă aspirația celor doi creează o antiteză între dorința fetei de a atinge idealul solar și aceeia de a se împlini prin iubire a lui Crypto.

Reprezentantul planului inferior al regnului vegetal, lansează trei chemări la nuntire urmate de trei refuzuri motivate ale fetei. Aceasta este ademenită cu dulceață și fragi, elemente ale vegetalului, familiare lui Crypto, simbolizând astfel dorința lui de a-i oferi Împărăția sa. Fata insa amână cunoașterea prin iubire, continuându-si aspirația către sud "eu mă duc să culeg/ fragii fragezi mai la vale".

A doua chemare evocă sacrificiul suprem de care e capabil Riga in numele iubirii. "Daca pleci sa culegi/ începi rogu-te cu mine". Enigel are capacitatea de a intui imaturitatea lui Crypto dar și faptul că aspirația lui este prea înaltă "teamă mi-e/ te frangi curând,/ lasă. Așteaptă de genul coace" .

Ultima chemare ii pretinde fetei sacrificiul prin sugerarea renunțării la ideal, drumul către soare și integrarea în regnul inferior prin nuntire: "lasa-l, uită-l Enigel/ in somn fraged și răcoare". Răspunsul Laponei este amplu și explicativ, zugrăvind importanta idealului său și al celor care locuiesc în ținuturile ei, trăind cu teama de umbra și iubind soarele. Umbra este principala cauza a mortii spirifului uman, caci ea sporeste carnea care este doar somn.

Trecerea timpului este implacabilă iar soarele îl surprinde pe Crypto lipsit de apărare departe de umbra și răcoarea in care viețuiește, iar oglindirea "in pielea-i cheală", duce la împlinirea blestemului "și sucul dulce înăcrește!/ Ascunsă inima-i plesnește". Nepotrivirea dintre planuri, intuită încă de la început de Enigel ii este fatală lui Crypto. "Ca sufletul nu e fântână/ decât la om, fiară bătrână". Omul este văzut astfel ca o ființă evoluată aflată în strânsă legătură cu soarele, pe când regele, făptura firavă, nu este capabil de a-și depăși predestinarea, însăși aspirația numită metaforic "pahar cu otravă", fiind aspru pedepsită.

După această experiență inițiatică a iubirii eșuate, nebunul Riga Crypto devine o ciuperca otrăvitoare însoțindu-se cu plante inferioare din lumea lui. Laurul-Balaurul și Măsălarița mireasă.
Simbolul dominant al poemului este nunta, o probă a inițierii in tainele lumii: nunta umană este una împlinită, membrii cuplului aparținând aceleiași trepte a evoluției, pe când nunta povestită prezintă eșecul nuntirii din cauza incompatibilității intre regnuri.
Soarele ce se identifică idealului uman, ultima treaptă a inițierii reprezentând puritatea absolută.
Cel de-al treilea simbol este oglinda, obiect al reflectării care îl metamorfozează pe Crypto, coborându-l si mai mult în inferioritate.

Personajele reprezintă și ele simboluri, poemul remarcându-se printr-un lirism obiectiv, evidentă fiind astfel lirica măștilor, fiecare mască reprezentând o ipostază a poetului.
Crypto este masculinul și este ființa inferioară iar Lapona femininul și este ființa superioară.
In concluzie, Riga Cripto și este un poem modernist prin folosirea simbolurilor, ceea ce conferă ambiguitate limbajului poetic, abundență elementelor de oralitate la nivelul limbajului artistic, stilistic, predominarea metaforei. Din punct de vedere prozodic se remarcă strofele inegale, măsură variabilă a versurilor dar și alternanța rimei ( monorima încrucișată și îmbrățișată).