YOU ARE READING

ESEURI/COMENTARII BACALAUREAT

Random

Eseuri structurate și complete, pe înțelesul tuturor, pentru subiectul al III-lea. :) Sper ca aceste eseuri sa vă ajute să luați note cat mai mari la examenul de bacalaureat!

#bac #bacovia #calinescu #caragiale #comentarii #creanga #eminescu #eseuri #limbaromana #lucrăricomplete #opere #poezie #rebreanu #sadoveanu #slavici

Povestea lui Harap-Alb - Ion Creangă

270 2 0

by noname3305

by noname3305

Basm cult

Basmul este specia literară a genului epic în proză în care tema este confruntarea dintre bine și rău,acțiunea este fabuloasă,personajele sunt reale cu puteri supranaturale sau fantastice, finalul aducând victoria binelui asupra răului. Ca trăsături, basmul are un autor cunoscut, iar el se transmite cu ajutorul tipăririi.

Geneza basmului "Povestea lui Harap Alb" este legată de realizarea în epocă a primelor culegeri de basme populare prin activitatea lui Vasile Alecsandri și mai târziu a lui Ioan Slavici și Petre Ispirescu. Textul a fost publicat în revista "convorbiri literare" în 1877,ca un prim model de basm cult pentru ceilalți scriitori ai timpului. Dincolo de eterna lupta dintre bine și rău, se observă că tema tratată de autori este una morală referitoare la condiția eroului care înainte de a fi împărat trebuie să cunoască și statutul de slugă, tocmai pentru a învăța să-și înțeleagă supușii și să-și exercite responsabil puterea.

Textul este construit prin montajul mai multor motive populare chiar dacă multe dintre ele cunosc interpretări și nuanțări diferite de modelul folcloric: împăratul fără urmași, superioritatea mezinului, cifra 3, drumul cu obstacole, încercarea puterii, animalele recunoscătoare, apa vie și apa moartă nunta ajutorul dat de divinitate.

Acțiunea basmului "Povestea lui Harap Alb" începe cu Verde Împărat care i-a trimis o scrisoare fratelui său prin care i-a spus să vină unul dintre cei trei fii ai lui pentru a-i lua locul la tron. Craiul ia pus la încercare pe toți cei trei feciori, dar doar mezinul a reușit să își dovedească curajul, ajutat de spusele Sfintei Duminici. El ajuns într-o pădure, s-a întâlnit cu un spân care voia să vină cu el pentru a-l sluji. Pe drum au zărit o fântână. Feciorul s-a coborât în fântână, iar atunci Spânul a închis fântâna spunându-i feciorului că dacă mai dorește să trăiască trebuie să îi devină slujitor. Mezinul acceptă, apoi au pornit spre palat. Ajunși acolo, Spânul se dădu dreptul fiul Craiului și îi porunci lui Harap Alb să aducă fiica lui Roșu împărat,Harap Alb a reușit să aducă fata cu ajutorul făpturilor întâlnite pe drum. Dar când Harap-Alb și prințesa au ajuns la palat, fata a spus cine este adevărul fiu al Craiului. Spânul a explodat de ciudă, iar feciorul cel mic, s-a căsătorit cu prințesa și a moștenit tronul împărătesc.

Personajele din aceasta operă sunt studiate după mai multe criterii, ele fiind personaje negative, pozitive, ajutoare, donatoare.
Personajul principal al operei este Harap-Alb, fiind un personaj pozitiv și caracterizat direct de narator și alte personaje, iar indirect este caracterizat din acțiunile sale și din relația cu celelalte personaje. El reprezintă tipul omului naiv și inocent, care dintr-un statut superior decade, însă grație sufletului bun revine după multe încercări la statutul inițial.

Harap-Alb este un personaj de o mare frumusețe morală, prin generozitatea, compasiunea pentru micile viețuitoare, cultul prieteni și sentimentul onoarei care reiese din faptul că își respectă jurământul dat. De ceea nu-l trădează pe Spân și nu-și divulgă identitatea.
Defectul său capital este naivitatea, credulitatea, care fac din el o victimă sigură. A fost influențat de Spân care insista sa coboare în fântână: "Fiul Craiului, boboc de felul lui, la treburi din astea se potrivește Spânului și se bagă în fântână fără să-i trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla"

Harap-Alb este și ascultător, atunci când el se plângea de nereușitele fraților săi, a apărut o cerșetoare care era de fapt Sf Duminică. Aceasta îi dă niște sfaturi de care ține cont până la ultimul detaliu: "Du-te la tatăl tău și cere să-ți deie calul, armele și hainele cu care a fost el mire. (...)"

O trăsătură morală importanta la Harap-Alb este accea că este prietenos, împrietenindu-se foarte repede cu cele 5 persoane: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă. Ironiile și glumele cu care le răspunde fiecăruia arată un caracter puternic și degajat care poate sa facă haz de necaz în orice situație, însă glumind numai când este cazul. "Dacă-i așa, hai și tu cu noi, zise Harap-Alb, că doar n-am a te duce in spinare."
Harap-Alb surprinde prin complexitatea ta umană. Susține întregul fir epic in calitatea sa de protagonist și este conturat de autor atât în maniera directă, cât și indirectă. Singura caracterizare directa adresată lui Harap-Alb este făcută de alte personaje, respectiv de verișoarele sale atunci când vorbeau între ele despre răutatea Spânului, spunând că Harap-Alb are o înfățișare mult mai plăcută decât a Spânului, semănând mult mai bine cu ele: "Și din ceasul acela au început a vorbi între ele (...) că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută."

Modalitățile indirecte sunt diverse: prin fapte, gesturi, mimică, prin relațiile dintre personaje dar și prin onomastică. Prin acest personaj, Ion Creangă umanizează fabulosul, apropiindu-l de cititor.
Basmul lui Creanga se diferențiază de cel popular pentru că, având un autor cunoscut, nu mai întrunește caracterul anonim al operei populare, este transmis pe cale scrisă, nemai având un caracter oral, exist deosebiri la nivel structural și deosebiri la nivelul formulelor:
Formula de început "Amu cică era odată.." in care adverbul "cică" preia rolul parafrazelor de tipul " pe când făcea plopul pere și răchita minciune"
In ceea ce privește formulele finale, naratorul introduce în formula tipică a basmului o reflecție legata de realitatea socială. "Și a ținut veselia ani întregi și acum mai ține încă (...), iar pe la noi, cine are bani, bea și mănâncă, iar cine nu are, se uită și rabdă.

Exista și asemănări între basmul lui Creangă și basmul popular. La ambele, elementele reale se îmbină cu cele fantastice (dracii, puterile neobișnuite, zmeii și zânele). Au caracter tradițional, vehiculând teme, motive, situații tipice, cum ar fi: călătoria, ajutorul viețuitoarelor, răsplata, tracul și cifrele magice.

In concluzie, "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este un basm cult, având ca particularități: reflectarea concepției despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul și specificul limbajului. Însă, ca orice basm, pune in evidență idealul de dreptate, adevăr și cinste.