Aventurile unui tanar detectiv

Nu trebuie sa-ti para rau...

   Dupa scurt timp, Alex ajunge ''acasa''. Cauta cheile, deschide usa, isi arunca paltonul in cuier...nu nimereste, se duce sa culeaga paltonul de pe jos, il agata frumos in cuier. Se uita rapid prin salon, il vede pe Eric stand pe dinvan, nimic neobisnuit. Il saluta...nici un raspuns, marog o sa se intoarca la el dupa, poate a adormit. Se duce in camera lui, isi lasa rucsacul plin de hartoage si pansamente pe pat. Okay...ii era putin foame. Se duce in bucatarie, era exact asa cum a lasat-o, intacta, inseamna ca Eric nu a mancat nimic, mai bine se duce la el sa-l intrebe daca vrea sa manance, oricum e fitos cand vine vorba de mancare.

    Merge incet spre divan, il vede pe Eric acolo atat de plapand incat nu-l lasa inima sa-l trezeasca, dar isi aminteste ca acesta era scopul cu care a venit deci paseste apasat in continuare. Se aseaza langa el si observa taietura de pe obraz.

 -Doamne, Eric, cum ai reusit sa te tai asa?! Nici macar nu ai curatat sangele intarit, frate!

  Eric nu raspunde, nici macar nu tresare. Pupilele lui Alex se dilata si ochii lui incep sa-l scaneze pe Eric, nimic ciudat exceptand o pata mica rosie pe camasa in partea de jos. Cum colegul lui de camera nu pare sa se trezeasca, Alex ii descheie usor camasa, pe masura ce desface nasturii vede tot mai mult rosu. Alex ramane inmarmurit cand isi da seama ce se intampla instinctiv isi muta privirea la fata celui mai bun prieten al sau, speriat ii ia pulsul. Se calmeaza putin cand simte niste miscari sfioase ale inimii lui Eric si ramanand cu mana pe artera din gatul lui si urechea lipita de pieptul lui, ii numara bataile. Dupa un minut constata ca inima ii bate destul de rar. Se uit din nou la prietenul lui, si simte cum o caldura nefireasca ii siroieste prin fata, simtind ca sta cu capul lipit de un radiator.

 -Eric!....ERIC!!!!!!!

  Abia acum isi da seama ca prietenul lui cel mai bun, acel ciudat de care toti fug si pe care nimeni nu il intelege si ajuta, zace inconstient cu pieptul plin de taieturi care inca sangerau, chiar la el in brate.

  In secunda urmatoare fuge sa caute trusa lui de prim ajutor, o gaseste si apoi alt gand il strapunge ca o tepusa de lemn infipta in inima, "ce fac eu?! sunt doar un student, daca e ranit mai grav, daca nu sunt in stare sa-l ajut", isi simtea capul pulsand la fiecare bataie a inimii, tot mai rapid si mai rapid. "Totusi daca il duc la spital o sa puna intrebari, ce o sa le zic? Nici macar nu stiu ce s-a intamplat...o sa....o sa incerc sa-l ajut cum pot, macar o sa-i studiez ranile si apoi o sa...o sa vad"

   Se intoarce in salon, se aseaza langa Eric si mai intai opreste sangerarea, nu are cum sa-i dea sange daca are nevoie, aveau grupe diferite, Eric ar fi putut dona oricui, era donator universal, el ar fi putut primi dar acum nu el avea nevoie. Dupa ce ranile nu mai sangerau, s-a apucat sa le dezinfecteze cu betadina, cu vata si spirt, cu apa si sapun pe cele mai mici, trebuia sa fie curate nu isi dorea ca prietenul lui sa aiba o infectie care in cazul ranilor lui, ar fi foarte grava. Ajunge la o rana mare si apasa usor cu vata cu spirt....ochii lui Eric se deschid brusc uitandu-se fix in fata la modelul de pe perete. Alex nu observa imediat, Eric incearca sa focuseze cu privirea si sa rupa voalul opac ce acoperea totul. Il simte prezenta lui Alex, chiar daca nu-l vede, sta cu privirea plecata ca o persoana vinovata si simte cum durerea il impunge din toate directile ca niste ace ascutite.

  -Imi pare rau...vocea lui Eric se auzea ca o soapta intre gurile de are intretaiate pe care le lua pentru a nu urla de durere.

  -Eric!!!! Doamne, esti bine? Ce s-a intamplat? raspunde Alex cu bucurie in glas simtind cum ochii i se umezesc.

   Eric avea privirea inca plecata si continua:

 -Imi pare rau ca ti-ai facut griji pentru mine...

 -Normal ca mi-am facut griji pentru tine, esti prietenul meu si as muri fara tine...Dar nu trebuie sa-ti para rau pentru asta. 

  Ochii turcoaz lui Eric i-au intalnit pe verzi ai lui Alex, lumina se reflect in ochii lor dezvaluindu-le culorile adevarate pe care le avea pupila. Alex continua, zambind, pe un ton bland:

  -Ce s-a intamplat?

 Privirea lui Eric s-a rupt din nou de cea calma a lui Alex, intorcandu-se spre tavan. "Da, asa e...ce s-a intamplat?" se gandea detectivul consultativ..."Eram acasa si ma gandeam la...la niste ecuatii chimice...si au aparut acei tipi uriasi care m-au dus cu ei...stai, cum? A da, masina, m-au dus cu o masina, dupa sunetul motorului mi-am dat seama ca era o Skoda Octavia, timpul, am numarat minutele cat am stat in masina, de aici pana la destinatie...16 min si 28 sec...geamul..geamul de langa mine era deschis, vantul imi batea pe fata, batea spre S-V, deci ne indreptam spre N-E. Vremea....prognoza meteo din acea zi, cand s-a intamplat...astazi!...ce zi e astazi?...e 4 februarie, precipitatii reduse si vantul adie usor, viteza de 3-5 km/h....vantul venea cu putere prin geamul deschis cu 60km/h.....deci pot calcula viteza masinii...si mai era ceva...de pe geam, a sarit o picatura din lichidul de parbriz, pe buza mea, avea putin clor, era o marca pe care o mai vazuse Sano Carr.....apoi....apoi a venit acea femeie...ochii ei, da, erau speciali si l-a intrebat ceva, apoi durere, durere si iar durere". Acum si-a amintit de toate ranile pe care le avea, si a inceput sa simta din nou durerea, il durea teribil cand aerul ii atingea taieturile adanci.

   Alex a inceput sa se panicheze cand a vazut ca nu primeste nici un raspuns, apoi si-a amintit "Stai putin, omul asta a pierdut destul sange si are taieturi foarte adanci si foarte dureroase pe tot pieptul, corpul lui trebuie sa se refaca, trebuie sa se odihneasa...are nevoie de niste calmante, chiar de niste analgezice mai puternice...". Cauta in trusa si gaseste pastilele de care are nevoie, dar Eric nu ar fi luat pastile. Se duce totusi in bucatarie si apuca un pahar cu apa pe care il pregatise pentru el mai de mult.

  -Eric, trebuie sa iei pastilele astea.

 Eric incearca sa se concentreze pe un raspuns inteligent prin care sa refuze, dar nu putea gandi prea limpede din cauza durerii, totusi un lucru era sigur, baiatul din fata lui era Alex, prietenul lui cel mai bun, persoana pentru care ar face orice, deci daca el ii spune sa ia pastilele, le va lua!

  Apuca usor paharul si incearca sa-l tina, dar nu prea poate, oricum si Alex tinea paharul, baga pastilele in gura si le inghite cu foarte putina apa. Apoi, se lasa pe spate pe divanul lui, inchide ochii pentru a se gandi la intamplari, avea destule intrebari fara raspuns,"deci femeia aceea care a venit era...", pierde controlul asupra corpului sau, nu mai simte nimic decat cum se scufunda in pernele moi de sub el, voia sa lucreze la acest mister, sa se gandeasca dar mintea lui nu mai avea nici o autoritate si era cucolosita sub paturi moi si pufoase, nu voia sa doarma, nu acum....dar fara voia lui, a adormit, fiind indus intr-un somn dulce si linistitor.

**nota autorului: capitolul acesta are 1234 cuvinte :))**