O simpla stea

2. Miau, pisi e salbatica

-Nu am sa merg cu pampalaul ala niciunde, Ema. Ce naiba se petrece? O intreb eu nervoasa si foarte deranjata de situatie pentru ca nu-l suport pur si simplu si nici nu-mi da un sentiment prea bun.

-Mergem la un cocktail, stai calma mai. Asa faci de zici ca el ar fi dracu', Ale. Termina sa mai fi penibila si haide, nu iti va face nimic rau. Imi spune ea cu o voce din care-mi pot da seama ca e putin nervoasa deoarece tonul ei e putin ridicat dar la cat de incapatinata sunt, normal ca refuz.

-Nu am sa merg niciunde cu el. Ii soptesc eu cu un ton uracios, privirea mea fiind la fel dupa care ma intorc si pornesc in directia opusa cu pasi rapizi, auzindu-mi numele strigat de cateva ori dar neintorcandu-ma si vazandu-mi de drum.

Nu-mi vine sa cred. S-a schimbat pentru jegul ala de om. Ea crede ca de aia nu m-am dus ca imi era frica de ce se va intampla cu noi de mergem cu ala dar nu. M-a dezamagit, de aia nu m-am dus. Ea nu era asa. Inteleg ca inca incearca din rasputeri sa-si vindece cum poate ea mai bine rana ce o are de ceva timp pe suflet dar in acest mod ea va deveni doar una dintre parasutele lui Bistru iar rana ce o are nu ii va disparea niciodata. George nu o va putea vindeca si nu inteleg ce are ea in capul ei. Imi este sila de intreaga situatie si chiar nu stiu cum s-a ajuns la toate astea. Mi-am petrecut timpul in acelasi club cu bogatanul ala si nu pot sa spun ca e o companie plictisitoare sau ceva dar se vede pe el cat de arogant e iar eu urasc persoanele arogante. Nu pot sa inteleg cum Em s-a putut lipi de el. Omul ala nu e bun pentru ea dar as putea sa-i spun ca nu m-ar asculta. Oh, sunt atat de nervoasa acum ca-mi vine sa dau cu pumnul in zidul de care tocmai m-am rezemat dar nu. Imi pasa de ea chiar foarte mult si ma doare s-o vad asa. La dracu' cu tot.

Incerc din rasputeri sa-mi calmez nervii si sa gasesc o solutie pentru a rezolva aceasta problema dar pur si simplu nu mai stiu ce sa fac. Ea e exact ca si mine iar daca se va schimba, o voi pierde si nu vreau asta. Ma las in jos pana fundul meu face contact cu trotuarul rece, injurand in gandul meu si tragandu-mi genunchii la piept. Ma uit peste tot si nu pot recunoaste strada, e mult prea intuneric.

Una dintre lampile stradale incepe sa palpaie usor dandu-i intregii privelisti un aer de film horror. Gandul imi sta la Ema si la faza ca banii o va schimba. Nu vreau s-o pierd din cauza acelui nenorocit. Vreau sa-i arat ca viata noastra simpla e mult mai buna dar pe cine pot sa pacalesc? Daca ai bani poti sa ai absolut orice iti doresti dar daca nu, te bucuri cu putinul pe care il primesti sau il ai deja. Asta este diferenta intre oamenii bogati si cei saraci. Cei bogati au absolut orice si nu se stiu bucura pentru ca stiu ca isi permit sa-si cumpere iar cei saraci se bucura mult cand reusesc sa-si cumpere o chestie al dracului de mica si poate nesemnificativa pentru cei bogati deoarece stiu ca si pentur acel lucru s-au facut sacrificii ca sa fie cumparat. Si astea suntem noi, sau eram noi. Ne bucuram cu putinul pe care-l aveam si apreciam pentru ca stiam ca si pentru acel putin parintii nostri munceau pana nu mai puteau. Nu as putea sa spun ca nu imi doresc sa am si eu mai multi bani, ar fi penibil sa spun ca nu as vrea dar mai bine sa stiu ca am bani putin si sa stiu ca nu sunt iubita sau nu umbla cu mine cineva pentru ei. Acum nu vreau sa spun ca Em umbla dupa George din cauza banilor lui pentru ca ea nu de aia umbla cu el. Umbla cu el ca sa uite de celalalt si nu stiu cum va reusi asta fix cu el. Sper doar sa se trezeasca la realitate si totul sa fie bine. Banii pot face persoanele pe zi ce trece sa se schimbe si sa devina de nerecunoscut dar nu ea. Em nu se poate schimba din cauza lor. Nu vreau sa cred ca se va schimba si va renunta la mine sau la fete mai ales ca stiu ca George e doar o distractie pentru ea. Acum, in momentul de fata, nu mai inteleg de fapt ce se intampla si ce vrea ea cu adevarat. Poate ar fi bine doar sa-mi alung toate gandurile si merg acasa dar gandul ca e singura cu ala cine stie pe unde imi provoaca greata. Imi las genunchii si imi ridic usor privirea, in stanga mea, un baiat imbracat tot in negru stand si tragand fumul din tigara pe care o tine intre buze, scotand-o si uitandu-se la mine intre timp ce trage fumul in piept si il sufla mai apoi intr-un fel al naibii de ametitor. Ma priveste serios si ma analizeaza, ranjind mai apoi usor intre timp ce se lasa jos, ajungand la nivelul meu. Ochii lui care-mi par negri ca taciunele ma fac sa-mi pierd respiratia pentru o secunda si-mi fac inima sa-mi bata mai tare ca o toba. Imi zambeste si isi duce tigara la gura, repetand aceeasi chestie ca si inainte, eu simtind cum timpul se opreste in loc si suntem doar noi doi pe o strada pustie din Brasov, privindu-ne de parca ne-am cunoaste de undeva dar acest lucru ar fi imposibil. E un baiat cu trasaturi foarte frumoase si pot spune ca parintii lui au facut o treaba buna cand l-au facut. E atat de frumos dar caracterul este cel care ma intereseaza la el si deobicei aceia care au frumusetea lui, nu se prea stiu comporta ceea ce e pacat. Incep sa ma simt ciudat iar gestul ce il face dupa putin timp ma face sa rosesc.