Dating Mr.Parker (#Wattys2016)( În curs de publicare)

Prolog

   

    Sammy se sprijini de pe un picior pe altul, rozându-și unghiile proaspăt pictate, în timp ce-l asculta cum îi enumera toate eșecurile, dar și succesele - care erau în număr mic -. O privea furios, iar ea știu din acel moment că nu avea să-i mai acorde o a doua șansă, s-a dus, nu mai era nimic de făcut. Totuși acest lucru nu o opri să il roage din priviri, cerand implorare, cu ochii ei mari albaștrii. Clipi și-și mușcă buza, urmându-l îndeaproape pe șeful ei care se plimba pe coridoarele clădirii, mergând spre biroul lui, probabil cu decizia de a-i înmâna actele prin care ea o să fie concediată și o să rămână mai lefteră decât era deja. De asemenea o să fie aruncată în stradă, iar așa nu o să mai aibe ce să facă, fiind nevoită să se întoarcă în Portugalia. Iar Dumnezeu știe că nu dorea să se întoarcă în Portugalia. Acolo, probabil părinții ei, ar trimite-o să lucreze la spălătoria lor sau la croitoria mamei sale, iar ea nu-și dorea asta de la viața. Voia mai mult de atât.

    Intraseră în birou, iar domnul Grayson se așeză pe scaunul lui micuț rotabil, nu înainte de a-și pune paltonul crem de la o firmă renumită, la care ea nici măcar nu-i mai ținea minte numele sau s-ar fi gândit vreodată să-și cumpere de acolo, -exceptând faptul că era de bărbați-. Îi făcu semn cu ambele mâini să se așeze pe fotoliul roșu cu două mânere de catifea din fața biroului său imens, apoi își sprijini capul în ambele mâini și făcu un contact vizual direct cu Sammy. Se simțea intimidată când o privea așa. Domnul Grayson nu avea nimic intimidant, era gras, avea o privire de om naiv, gușă ce-i atârna de fiecare dată când vorbea și dădea semne că în curând urmează să-și facă un implant de păr, dar în momentul acela Samantha Collins era intimidată ca naiba de el, mai ales știind că stă în mâinile lui viitorul carierei ei. Deschise gura, apoi o închise la loc clipind des. Ridică o mână în sus, lăsând-o după câteva secunde jos.

- Pot mai mult de atât, se bâlbâi ea fară să-l privească.

     El îi aruncă un zâmbet cu dinții lui galbeni, iar Samantha simți un dezgust fața de el și o stare de vomă revărsându-se în stomac mai apoi, dar ignoră acest lucru și se concentră asupra feței lui, încercând să treacă peste starea de intimidare ce pusese stăpânire pe ea. Doar ea Samantha Collins nu se lasă intimidată de un bărbat, mai ales de unul ca domnul Grayson. Într-un final domnul Grayson deschise gura și începu să vorbească:

- Domnișoară Collins, mi-a făcut foarte mare plăcere să lucrez cu dumneavostră, începu el, sunteți o persoană foarte competentă, calculată și complexă. Sammy avea emoții, știa ce urmează să spună, știa, își împleti degetele și se foi pe scaun. Mă tem că nu mai avem nevoie de serviciile tale.

Sammy se ridică de pe scaun în picioare și gesticulă cu mâinile.

- Domnul Grayson, se repezi ea cu disperarea în glas, am nevoie de slujba aceasta, înțelegeți? aproape țipă la el. Scuzați-mă, tuși sec Samantha aruncându-se în scaun, revenind la bunele maniere și atitudinea ei politicoasă de întotdeauna, dar chiar am nevoie de slujba aceasta, pot mai mult decât am făcut, știu asta, mai am nevoie doar de o singură șansă, una singură, oricât de mică ar fi ea și nu o să vă dezamăgesc, vă promit!

     Domnul Grayson se uită neinteresat la ea, și-și scoase o țigară din buzunar, aprinzând-o cu o brichetă ce conținea emblema Partidului Republican. Și la angajați nu le dădea voie să fumeze în timpul serviciului... Sammy nu-și permise nici măcar să zâmbească, nu era loc de glume în acest moment. După ce expiră fumul afară, domnul Grayson deschise gura din nou:

- Nu știu ce să spun, domnișoară Collins, se strâmbă la ea jucându-se cu bricheta, luându-și imediat țigară în două degete, articolele tale nu au prea tras la public, știai? Ai avut în jur de două articole strălucite, iar noi nu ne permitem să mai pierdem cititori mai ales când audiența lui Sparkle este atât de aproape despre a noastră. Ca să te reprimim, ar trebui să fie ceva nemaipoment, neașteptat, râvnit, ceea ce mă îndoiesc că ai reuși tu să faci, având în vedere, numărul mare de eșecuri pe care l-ai strâns.

Samantha își mușcă buza, spusele domnului Grayson îi mai tăiară din elan și din atitudinea ce o căpătase, dar totuși mai avea o mică speranță în sufletul ei. Putea să o facă, știa asta.

- O singură șansă, se rugă ea smiorcăindu-se, una mică! Oricât de mică ar fi ea, am nevoie de una singură! Orice! Cereți-mi până și imposibilul, fiindcă am să reușesc.

Domnul Grayson scutură tutunul în scrumieră și așeză țigara în același loc. Își luă din nou postura intimidantă, iar Samantha simți cum se face mică în scaun. Expresia lui era impasibilă, dacă în acest moment răspunsul lui era un "nu", atunci așa avea să rămână. Samantha își făcu o cruce mintală, apoi se uită la domnul Grayson care deschise gura:

- Ai auzit de domnul Parker și compania lui? întreba el, iar Samantha rânji.

- Nu a, dat niciodată un interviu în presă si desi a avut apariții destul de dese, nimeni nu știe aproape nimic despre el, în afară faptului că este un bun director, face o mulțime de opere de caritate, adoră femeile și este extrem de atrăgător, punctă Sam.

- Dacă reușim să-i luăm un interviu domnului Parker am putea fi declarați cei mai buni, iar Sparkle nu ne-ar mai ajunge în veci. Interviul acesta ți-ar asigura locul de muncă și o posibilă promovare. Ce zici reușești să-i iei un interviu, domnului Parker?

- Da.

    Samantha zâmbi. Urma să facă orice ca să ia acel interviu. Trebuia să obtina acel interviu, chiar dacă urma să treacă prin iad pentru asta. Dacă domnul Parker era încăpățânat ea era și mai încăpățânată.