Dating Mr.Parker (#Wattys2016)( În curs de publicare)

Doi

       

Sammy se privi în oglindă, iritată peste măsură. Nu era destul că rochia albastră nu-i venea deloc bine, o făcea să arăte ciudat și o mai făcea să se simtă și incomfortabil, deorece era destul de scurtă. Oftă, apoi se șterse la ochi. Ar fi putut să izbucnească în plâns din moment în moment. Ajunsese acum două ore acasă de la servici și putea spune că avusese cea mai proastă zi de când lucrase, astăzi la lucru. Nimic nu-i reușise, iar domnul Grayson continuă să facă presiuni asupra ei, numai de cluburi de lux nu-i ardea zilele acestea. Dar știa că nu putea să o refuze pe Anna. Anna voia să aibă parte de cea mai frumoasă aniversare din viața ei, pentru asta făcuse rezervare la un club de elită, plus Sammy avea anumite bănuieli.

Samantha Collins era cea mai mare cârcotașă existentă pe pământ, iar putea să jure că în seara aceasta logodnicul Annei urma să o ceară, de aceea o urmărea întruna cu privirea pe Anna care se aranja de parcă acum ar avea nuntă. Anna arata superb în rochia aceea roșie mulată pe corp ce și-o luase, îi punea în evidență fundul și sânii, plus culoarea rochiei și cerceii se asortau de minune cu ochii ei verzi ca smaraldul și părul brun-roșcat, iar ea, ei bine ea nu arăta atât de bine. Părul său era aranjat în toate direcțiile, rochia aceea o făcea să arăte ca un dop și să nu mai spună că machiajul nici măcar nu se potrivea, bineînțeles Sammy îl făcuse, iar Sammy nu știa să se machiaze.

Se așeză din nou pe pat, apoi strânse din pumni și îi duse la ochi. Nu putea să plângă, nu din cauza acestui lucru. Putea auzi pașii Annei care vin înspre cameră. Se prefăcu că totul era în regulă, iar ea nu e prinsă într-o stare de disperare continuă și îi aruncă cel mai larg și mai fals zâmbet al ei. Anna îi zâmbi și ea la rândul ei, sigură pe sine, mergând pe tocurile proaspăt cumpărate. Se postă în fața lui Sammy, iar Sammy nu putu decât să o privească cu invidie. Își mușcă buza când se uită la cât de bine arată colega sa.

- Ei, cum arăt? întrebă Anna gesticulând cu mâinile spre îmbrăcămintea ei.

Sammy ridică un deget aprobător în picioare și murmură un "superb", iar Anna zâmbi. Anna știa că arată bine, se vedea prin felul în care merge, prin care vorbește, cum își întoarce capul, fluturându-și părul, doar că voia să audă asta și de la altcineva. În ultimul timp ajunsese cu stima ușor scăzută, iar lui Sammy îi făcea plăcere să o ajute, chiar dacă era ușor invidioasă pe ea. Își mușcă buza, iar Anna luă loc lângă ea.

- Seara asta o să fie una specială, vorbi Anna spărgând tăcere ce se lăsase.

- De ce? Sam își mușcă buza, apoi își roti ochii, când se gândi mai bine. Crezi că o să te ceară Max în seara asta?

- Cel mai sigur, începu Anna să gesticuleze, îl tot văd uitându-se la inele când mergem în oraș. În plus continuă să aducă vorba despre asta, am foarte mari emoții.

Sammy o strânse într-o îmbrățișare pe Anna, apoi îi dădu drumul gândindu-se la parul Annei, care se chinuise mai mult de două ore la buclele alea. Îi plăcea să o vadă pe Anna fericită și emoționată, iar ea cu Max făceau cel mai frumos cuplu, deși Sam niciodată nu-l plăcuse pe Max. Îi se părea ceva ciudat la el, îi înspira un aer de prefăcut, dar Sammy niciodată nu rosti asta în fața Annei sau altcuiva, doar îl evitase când mai venea pe la ele sau încerca să converseze ceva cu ele, răspunsurile lui Sam fiind întotdeauna monosilabice. Anna care se uită în oglindă, îi aruncă o privire, apoi se ridică rapid de pe canapea.

- Așteaptă un minut! țipă ea părăsind cameră. Am ceva care o să te intereseze, strigă ea din cealaltă cameră.

Sammy își mușcă buza,, întrebându-se ce putea fi. Era o persoană destul de curioasă. Se așeză mai bine pe canapea, picior peste picior, apoi aruncă o privire fugitivă în oglindă. Arăta ciudat și era deja a n oară când se mira de felul în care arată, mai bine s-ar schimba. Nu urma să rămână așa, doar nu mergea arătând așa într-un club de elită. Nu mai avusese un iubit de patru ani, mama ei ar fi mândră de ea și probabil și-ar schimbi părerea cum că fiica sa are alte orientări sexuale care nu sunt bărbații, iar dacă mai era și bogat, mama sa ar fi ajuns în culmea fericirii. Mama sa era o persoană destul de materialistă, când venise la New York acum trei ani și o văzuse pe Sam se uită scârbită într-un fel la ea și apartamentul în care stă, dar nu îndrăzni să zică nimic, deoarece tatăl ei era prezent.

Sam oftă. Își aminti de Portugalia, sub nicio formă nu voia să se întoarcă în Portugalia. Acolo ar fi ajuns vânzătoare la Mc Donald's și ar fi trebuit să o ajute pe mama sa la curățenie, ajugând mereu să spele vasele și cel mai probabil ar fi ajuns să se căsătorească cu Roger și să aibă copii creoli și cu păr numai pe jumătate de cap, deoarece ar fi semănat pe Roger, iar ea nu voia asta. Voia mai mult de la viață, iar interviul acela era totul. Dacă urma să dea greș, iar domnul Parker nu urma să accepte, atunci totul se ducea pe apa sâmbetei. Munca ei de șapte ani, apartamentul acesta, preitenii ei. Totul fiindcă ar fi fost deportată în Portugalia. Auzi tocurile noi ale Annei și se trezi din gândurile ei. Anna ținea în mână o revistă și după câte îi se părea era Sparkle. Doar nu o trădăase, nu? Când ajunse Anna în cameră îi aruncă revista Sparkle lângă ea.

- Uite, spuse ea îndemnând-o să citească.

- Ce să văd? întrebă Sammy uitându-se pe copertă.

- În colțul din dreapta.

Sammy se uită mai bine, iar acolo scria mare " Chase Parker are o iubită". Sammy răsfoi repede pagina, până ajunse la pagina cu articolul, iar acela era cap de pagină. Era o declarație de-al unui prieten apropiat al său, care zicea că Chase nu este singur și mai scria că până și tatăl domnului Chase poate să confirme astă. Sam își frecă agitată mâinile, citind în continuare articolul. Articolul acesta îi dăduse proiectul acesta peste cap. Să nu mai spună că era publicată de SPARKLE, iar asta însemna probleme editurii lor. Mâine, când o să se întoarcă la serviciu, dacă domnul Grayson nu o concediază, atunci avea să o preseze cu interviul acela și o să-i mai adauge o sarcină în plus, să o găsească pe iubita domnului Grayson, iar ea nu o să facă față presiunii și o să cedeze.

Nici acum nu reușea să înțeleagă de ce o alesese tocmai pe ea cu această sarcină. Ar fi fost mai simplu dacă i-ar fi dat o sarcină ușoară pe care ea ar fi putut să o efectueze fară probleme, dar o făcuse intenționat. Știa că nu o să reușească, știa că o să cedeze presiunii. Nu putea decât să-l urască și mai mult pentru asta. Murmură o înjurătură în timp ce privea articolul și putea să jure că Anna se uită la ea cu calm, făcând tot posibilul să nu o enerveze. Nu avea să reușească. S-a ars.