Dulce Răzbunare

Partea I. Schimbul. Capitolul 1

Lorely aștepta de ceva vreme în fața biroului tatălui ei. În mod cert nu era de bine. Nu era chemată prea des în acel birou, dar când se întâmpla, primea doar vești proaste.

- Intră! se auzi vocea puternică a tatălui ei. Ia loc!

Lorely respectă ordinele.

- Trebuie să discutăm.

Mama ei era și ea prezentă, iar privirea ei nu îi dădea un sentiment prea bun.

- O să fiu cât se poate de clar și de concis. Ai împlinit de mult timp vârsta măritișului. Am tot așteptat să îți găsești tu pe cineva, dar cum văd că tu nu dai dovadă de nici un fel de interes, măcar de-ai fi avut puțin bun simț și responsabilitate față de familia ta, față de fratele și sora ta, că doar ești cea mai mare, am decis să îți caut eu pe cineva. Și am găsit.

- Dar...

- Lasă-mă să termin! Este vorba despre Ducele de Wrath.

- Wrath?! Dar asta e tocmai în nordul țării! În Scoția!

- Știu și eu geografie! Nu e nevoie să mă înveți! Revenind la problemă, vei pleca într-o săptămână.

- Nu vreau să plec! Nu știu nimic despre Ducele acesta!

- Nici nu ai nevoie să știi! Și nu trebuie să-ți faci griji pentru moștenire. Vei primi suficient cât să trăiești ca o regină toată viața. Adăugând și averea viitorului tău soț, aș zice că îl vei depăși pe fratele tău.

- Dar nu vreau asta!

- Afacerea e deja încheiată! Nu mai avem ce discuta, iar de retragere nici nu se pune problema! Nici un membru al familiei noastre nu a dat vreodată înapoi de la ceva ce a promis!

- Nu eu am promis!

- Am încheiat discuția!

Lorely ieși furioasă. Toate discuțiile se desfășurau astfel, însă cea de acum fusese de departe cea mai îngrozitoare. Într-un fel presimțise că ziua asta avea să vină, dar nu credea că va fi chiar azi. Tremura carnea pe ea de nervi. Era cât se poate de conștientă că ea era oaia neagră a familiei. Fratele ei, cu un an mai mic decât ea, era moștenitorul titlului de Duce de Sheffield. Sora ei mai mică era îngerașul familiei, deși Lorely își dăduse seama că era mai degrabă un mic drăcușor, mai ales că se măritase înaintea ei numai ca să îi facă probleme. Din cauza ei se hotărâse tatăl ei să o mărite cu acel Duce idiot din Scoția. Scoția?! Un Scoțian?! Probabil toate blestemele familiei se abătuseră asupra ei. Ea era fiica cea mare a nobilei familii Angelsey și se dovedise a fi o rușine. Deși toată lumea se așteptase ca ea să fie un exemplu pentru frații ei și un motiv de mândrie pentru părinți, Lorely nu atinse niciunul din aceste obiective. O interesaseră mai mult cărțile decât pretendenții, avea o fire destul de spontană, obiceiuri considerate proaste de scorțoșii Londrei și comise imprudența de a refuza tot felul de așa-ziși gentlemeni, pe care din câte se părea, ar fi trebuit să îi trateze cu mai mult respect. I se potrivea titlul de „oaia neagră a familiei".

Mai târziu, veni în camera ei mama ei, singura aliată, fără vreo influență prea mare.

- Îmi pare rău, draga mea...

- Chiar nu putem face nimic?

- Mă tem că nu...

- De unde naiba a mai apărut și ducele acesta?