Aventurile unui tanar detectiv

In padure

      Eric statea pe divanul de langa fereastra, nemiscat, uitandu-se la tavan. Buclele lui roscate se varsau pe perna. Printre genele blonde ii puteai zari ochii densi, de culoarea marii in larg. Imagineaza-ti ca esti pe o barca, vara, pe mare, la 5 km de tarm, te uiti la apa, ti se pare atat de limpede dar totusi nu ii vezi fundul. Aceeia erau ochii lui, greu de patruns.

   Pe fotoliu langa el statea Alex cu o carte de anatomie in mana. Eric s-a intors spre el, sa-si studieze singurul prieten. Ochii lui erau de un verde inchis si spalacit ca o frunza de lalea lipsita de viata, prinsa printre paginile ingalbenite ale unei carti vechi de medicina. Se miscau rapid, luand aminte de fiecare rand peste care treceau. Parul lui nergu si des era tuns scurt intr-un fel tipic baieteste. Alex nu era prieten cu Eric doar pentru ca acesta era un geniu care ii rezolva in cateva minute problemele de chimie si fizica, oricum exact din acest motiv Eric nu avea alt prieten...cine se imprieteneste cu un baiat care face exercitii de mate si vorbeste codat, asta in momentele in care nu sta in biblioteca uitandu-se la pereti.

  Privirea lui Eric s-a intors spre tavan. Se gandea...Azi dimineata a fost invitat la locul unei crime, intr-o padure de la marginea orasului. Venisera si criminalisti importanti. Pe jos, era cadavrul unui om, pielea de pe antebratul stang era smulsa, iar sangele lui se usca printre frunze. In mana avea un pistol, iar in piept, chiar in dreptul inimii, era gaura facuta de glontul care l-a omorat. Eric a vazut pistolul si astfel si-a dat seama ce fel de gloante s-ar fi putut folosi, a masurat diametrul gaurii din pieptul omului si a inceput sa calculeze presiunea cu care a fost impins glontul si astfel, traiectoria pe care acesta a avut-o. A facut cativa pasi pana a ajuns exact in locul de unde a fost tras glontul. A inchis ochii si a refacut scenariul in cap. Criminalul statea exact in locul in care era el acum, a tras cu mana dreapta, stai, era, deci, dreptaci? Eric ii studiaza mainile, avea umflaturile caracteristice scrisului pe ambele maini. Glontul a iesit din teava pistolului, avea o viteza impresionanta. Capul lui era incins, astfel, in mai putin de o cincime de secunda acesta a topit materialul gros din care era facuta bluza victimei, i-a strapuns pielea, intrandu-i direct in inima. Dar glontul ar fi putut trece prin el, stai putin, spatele victimei era intact, deci asta era imposibil. Odata ce ai eliminat imposibilul, ceea ce a ramas, oricat de improbabil ar fi, este adevarul. Cu asta, Eric a deschis ochii, intorcandu-se la realitate. Politistii si-au dat seama ca este, logic, vorba de o sinucidere, dar totusi aveau multe intrebari fara raspuns. Atunci Eric a deschis gura:

-Nu a fost o sinucidere, ci o crima. Despre criminal va pot spune ca a tras cu acel pistol de la o distanta de 4 m de victima, glontul a fost lansat cu o presiune de 173 Pa, si a intrat drept in inima omului, oprindu-se in artiul drept. Criminalul a tras cu mana dreapta dar poate scrie cu ambele maini.

   Politistii care au mai lucrat cu el au ramas, ca de fiecare data, cu gura cascata, dar ceilalti au inceput sa rada. Unul din ei a zis, printre hohote de ras:

 -Nu poti sti aceste lucruri pana nu se face autopsia!

 -Ah, da...scuza-ma... anuntati-ma cand primiti rezultatele autopsiei si ale studiului balistic, raspunde Eric, apoi fara sa se mai uite inapoi, pleaca.