Nu e asa ,
Ca daca ti-as saruta mana
Ai desena soapte si vise ?
***
Nu e asa ,
Ca daca ti-as saruta piciorul ,
Ai dansa invers ?
***
Nu e asa ,
Ca daca ti-as saruta fruntea ,
Ea ar deveni cer ?
Si daca m-as opri
Sa-ti privesc ochii
Ei m-ar inghiti ca doua bolti?
Si o parte din mine s-ar duce in iad,
Iar alta s-ar ineca in rai ?
***
De aceea mi-e frica sa te sarut ....
pe gura ....
sa-ti sarut buzele .
Mie ca le voi strivi ,
Iar ele se vor pecetlui
Ca o poarta inchisa .
***
Apoi te-as absorbi
Cu toata fiinta mea patimasa
Si te-as sfarama si digera crunt ,
Facandu-te simpla si straina
Si te-as intemnita
Pe o foaie alba,
Iar ramasitele ttale ramase ,
Le voi numi vag
CUVINTE !
Ideea in acwasta poezie este ca iubirea unuei persoane (aici simbolul sarutului ) poate creea noi forme ale existentei ,ce capata greanite supra naturale ,metamorfoze ,care nu exista in lumea reala si totusi asta nu arata decat ,cat de puternic este acest sentiment . Astfel fiinta iubita capata si ea insusiri paranormale ,fiecare reprezentand de fapt simboluri ,pe care va las sa le interpretati in felul vostru . In concluzie , persoana iubita s-a transformat in ESENTA. , care este trecuta mai apoi oprintr-un proces complet al creatiei (digera , absorbi) , rezultand o forma vaga de exprimare a iubirii (cuvintele) ,care totusi nu poate cuprinde intru-totul sentimentul de draoste , ci numai o parte (RAMASITELE RAMASE )pentru ca esenta iubirii este mult prea ampla ,grandioasa si nu poate fi exprimata in totalitate de ceva atat de pamantean cum sunt cuvintele .