Visul
Pene de corb avea
Ca un sticlete canta
Siciocul si-l ascutea
Depietre albe spanzurate de cer.
- O,langa tine sa ma asez
Cu aripile mele sa te invelesc
In cusca ta sa ma adapostesc
Ingradita de un par blond .
Inchide-ti lacatul rotund
Albastru vioi
Cu geana ta dulce
Si trage de zavoi (ZAVOR ).
- Tu esti inselator
De naluciri ,dorinti creator
Ca albul val ce ma apasa
Peste fata-i de luna cereasca .
dece te temi de lumina
caci din raza de luna e haina vta
si atunci cand invie
alti ochi de lumina tu dispari din viata mea.
tu vei fi hrana mea
si eu a ta
si ne vom contopi in madularele
unei lungi ,aprige dorinte desarte
iar ochii realitatii nu vor fi decat metale
metale reci pe pielea mea gustata
de ciocul tau argintiu.\
si-am sa mi inchid pentru totdeaunea
si am sa-i innec intr-o mare de visuri
cu a carui otrava
ma imbat in fiecare seara .
(poezia marcheaza acea persoana care la un moment dat reuseste sa-si creeze un univers propriu insa nu mai este cababil sa se desprinda de imaginar si sa revina la realitatea care-l apasa . de aceea doreste sa se desprinda de realitae pentru a se putea contopi cu idealul pe care si l-a dorit intodeauna . mai pe scurt : ,,pentru cei care iubesc prea mult vraja ,constiinta este doar un fierastrau .'')
