din coloana vertebrala 'aripi sa iasa si sa se nasca si sa zboare
daca-s de demon
sa se inalte pana-n rai si sa-l cuprinda aprig
dar pana-mi neagra patata de cerneala ma va opri dimn drum
e lacatul portii ce o va inchide
pentru asta o sa am nevoie de visul unui inger
il voi ademeni la mine
il voi fermeca si-l voi ingropa in tarana-i patimasa,
iar marul lui adam il va ineca .
ii voi imprumuta haina-i alba tocita
iar peste ale mele aripi voi spulbera
pragf de stele singuratice
dar in zadar
si-mi las la iveala adevarata -mi farta de poet .
eu nu pot fi un inger ,nu pot fi ceea ce nu voi fi niciodata
atunci ingerul din tarana ingenuncheat
srtiga pe indata sa-i inapoiez haina-i alba
peste trupul firav si rece
ce nu o va mai putea sa o imbrace
inca o data .
doar sa-i tina de cald
caci deja a fost patata de cerneala din pana-mi neagra.
si va incerca sa se intoarca
la frratii lui iubiti si ei il vor primi
dar singur va da inapoi
caci nu-i va mai vedea cu aceeasi ochi ai lui
tot ce va mai recunoaste vor fi pensula
si pana lui
