Când eram mic, l-am surprins pe Scooby, câinele meu, omorând o pisică în curtea noastră. A fost brutal, ţin minte că era blană de pisică şi sânge peste tot. Şi bucăţi de carne. Tati a decis atunci să îngropăm nefericita creatură în spatele casei, aşa că am luat lopeţile şi ne-am îndreptat spre mini-cimitir. Acolo erau îngropaţi şi hamsterii mei.
- Tati? Ce a făcut rău pisica? De ce a reacţionat Scooby aşa?
- Ei bine, fiule, uneori nu contează cât de bine educi animalul de companie. Nu poţi să le faci să uite că sunt animalele. Şi animalele pot fi crude, brutale...
Am privit în jur, gândindu-mă la acel concept. Ochii mi s-au oprit asupra locului din vecinătatea gropii pe care o săpam pentru pisicuţă. Iarba începuse să crească. Nici nu ţi-ai fi dat vreodată seama că acolo zăcea cineva îngropat.
- Ce i s-a întâmplat mamei?
- Ei bine, oamenii sunt şi ei nişte animale, mi-a zis tati, bătându-mă pe umăr.
Mâna i s-a odihnit mai mult decât de obicei acolo.
CITEȘTI
Horrorscope
Short StoryAceastă carte este o culegere care adună povestioare de groază (şi nu prea) cu scopul de a vă înspăimânta sau de a vă face să râdeţi. Depinde de sadismul fiecăruia.
