Horrorscope

100 - Cea mai proastă întâlnire

Am condus-o pe Maria până la uşa casei ei, după o întâlnire mai mult decât reuşită. Tipa îmi era din ce în ce mai dragă: era frumoasă, amuzantă, inteligentă, nu ca şi celelalte femei cu care am mai ieşit. Probabil de aceea am ţopăit ca un copilaş când ea m-a invitat să rămân peste noapte.

După câteva pahare de vin, am început să mă simt excitat. Aveam chef de puţină distracţie, aşa că am început să îmi plimb mâinile pe bluza Mariei.

- Aşteaptă, mi-a zis ea. David, trebuie să îţi spun ceva înainte de a trece la... ştii tu ce.

- Ce, dragă?

- Eu... ăăă... eu obişnuiesc să mă tai.

Şi-a tras mânecile bluzei, dând la iveală două braţe pline de tăieturi. Erau oribile. Am înghiţit în sec.

- De obicei, bărbaţii o tulesc când le văd.

- Nu e şi cazul meu. Tot cred că eşti drăguţă, dar chiar trebuie să primeşti ajutor.

- Am făcut-o deja. Totul s-a înrăutăţit.

Şi-a dat jos şi pantalonii, dezvăluind o pereche de picioare străbătute de tăieturi chiar mai hidoase decât cele de pe braţe.

- Ador senzaţia pe care o am când lama taie carnea...

S-a aşezat în poala mea şi s-a pus pe un plâns năprasnic. Am îmbrăţişat-o. Toată treaba cu mutilatul a început să mă obosească, sincer să fiu.

- Îmi pasă de tine, Maria.

A scâncit.

- Pot să merg cu tine la terapie.

Iar a scâncit.

- Poţi să învingi asta!

Maria a început să chicotească. Mă simţeam din ce în ce mai greoi, mai adormit.

- Oh, David, dar deja o faci. Chiar mă ajuţi.

A scos un cuţit dintre pernele canapelei şi l-a trecut prin faţa ochilor mei.

- Atât timp cât am pe cineva, nu trebuie să mă mai tai.