Horrorscope

14 - Străinul de la etaj

# THE MAN UPSTAIRES

Un cuplu căsătorit doreşte să iasă pentru a cina în oraş, aşa că apelează la serviciile unei bone pentru cei trei copii ai lor. Când adolescenta ajunge, aceştia o anunţă că probabil o să se întoarcă destul de târziu şi că cei trei copii dorm deja, deci nu trebuie să îi deranjeze.

Fata începe să îşi facă temele în timp ce aşteaptă un apel din partea iubitului ei. După un timp, telefonul prinde viaţă. Ridică receptorul, dar nu aude nimic de la celălalt capăt - doar tăcere. Apoi cel care sună închide. Câteva minute mai târziu, telefonul sună din nou. Răspunde, dar de această dată aude vocea târşâită a unui bărbat întrebând: Ai verificat copiii?

Click.

Primul gând ce îi trece prin minte este că tatăl copiilor a sunat pentru a o verifica, iar apelul s-a întrerupt, aşa că se decide să-l ignore. Se întoarce la temele ei, însă telefonul sună din nou, distrăgându-i atenţia.

- Ai verificat copiii? spune vocea înfricoşătoare de la celălalt capăt.

- Domnule Murphy? întreabă ea, dar apelul se întrerupe din nou.

Se decide să sune la restaurantul la care părinţii au spus că cinează, dar când întreabă de domnul Murphy, i se spune că acesta a plecat mai repede cu patruzeci şi cinci de minune, împreună cu soţia lui. Se decide să sune la poliţie pentru a raporta că un străin o tot sună. 

- Te-a ameninţat? întreabă dispecerul.

Răspunsul ei este NU.

- Ei bine, nu putem face nimic. Ar trebui să îl raportezi pe glumeţ la compania ta de telefonie.

Trec câteva minute. Primeşte un alt apel.

- De ce nu verifici copiii? spune vocea.

- Cine e? întreabă ea, dar străinul închide din nou. 

Apelează 911 din nou şi spune că este speriată, că ştie că cineva este acolo, urmărind-o.

- L-ai văzut? întreabă dispecerul. 

Răspunsul ei este din nou NU. Se panichează şi îl imploră pe bărbat să o ajute.

- Bine, bine, spune el. Dă-mi numărul şi adresa ta şi dacă îl poţi ţine pe tip la telefon timp de cel puţin un minut, o să încerc să îi depistez locaţia. Care este numele tău?

- Linda.

- Bine, Linda, dacă sună din nou, o să încercăm să depistăm locaţia, tu doar ţine-l ocupat. Poţi să faci asta?

- Da, spune ea şi închide.

Se decide să stingă lumina pentru a vedea dacă cineva o urmăreşte de afară, însă primeşte un alt apel.

- Eu sunt, spune vocea familiară. De ce ai stins luminile?

- Mă poţi vedea? întreabă ea panicată.

- Da, spune el după o lungă pauză.

- Uite, m-ai speriat. Tremur. Eşti fericit? Nu asta ai vrut?

- Nu.

- Atunci ce naiba doreşti?

Străinul răspunde după o lungă pauză: Sângele tău. Peste tot pe mine.

Linda trânteşte receptorul, terifiată. Câteva clipe mai târziu sună din nou.

- Lasă-mă în pace! ţipă ea, însă dispecerul o întrerupe, respiraţia lui este precipitată.

- Linda, am localizat apelul! Sună dintr-o altă cameră a casei. Ieşi de acolo! Acum!

Cade la podea şi se târăşte spre uşă, încearcă să o deschidă pentru a ieşi, doar pentru a afla că lanţul de sus este încă pus. Îi ia ceva timp până îl trage. Vede uşa din capătul scărilor deschisă. Lumina străluceşte în dormitorul copiilor, conturând profilul unui bărbat stând în cadru. Până la urmă reuşeşte să iasă, însă dă peste un poliţist care stă pe verandă, cu arma pregătită. În acel moment îşi dă seama că este în siguranţă, însă când îl capturează pe intrus şi îl târăsc afară în cătuşe, aceasta observă că este acoperit de sânge. Nu îi ia mult să îşi dea seama că toţi cei trei copii au fost omorâţi.