Misha - Epilog - creațiile cititorilor -

Epilog - V5

versiune scrisă de - @AndreeaIoni4

In tot timpul in care eu imi faceam griji in legatura cu starea lui de spirit el cauta o cale de a-mi arata, din nou, prin fapte cat de mult ma iubeste. Rusul acesta fara de care nu mai puteam respira nu înceta niciodata sa ma surprindă. 

Incredibil este ca pana si prietenii mei au ,,complotat" la asta fara sa imi dea ceva de banuit, iar Grant a avut probabil cea mai mare contributie, altfel nu imi imaginez cum a participat chiar si Jackson. Era insa pentru prima oara cand mama ne vedea atat de apropiați, spre uimirea mea ma bucuram ca avea acum o șansă in plus sa cunoasca o mica particica din Misha, putin din ceea ce eu traiam alaturi de el. 

 Acum cand Misha mi-a marturisit ca nu este bipolar fericirea mea a atins cote maxime in același timp trezind in mine repulsie fata de Janine, cea care l-a diagnosticat greșit. 

Nu am apucat sa vorbesc cu mama a carei privire de data aceasta parea plina de caldura atunci cand ne urmarea coborand scarile spre iesire. Iubitul meu m-a prins strans de mana strecurandu-se grabit prin multime soptindu-mi ca abia acum urmeaza adevarata surpriza. 

- Misha unde mergem? 

- Conteaza? , a raspuns scurt. Drept era ca nu conta, atâta timp cat eram împreună.  

- Macar lasa-ma sa trec pe acasa pentru a ma schimba. 

- Nu este necesar printeso, esti superba orice ai purta, sau nu...a facut o grimasă! 

 Oricat de mult imi doream sa nu stric aceasta admosfera, gandurile nu imi dadeau pace referitor la saptamana in care nu am vorbit, voiam sa aflu ce s-a întâmplat între el si cel care numai tata nu putea fi numit. 

- Misha, am fost îngrijorată pentru tine, vreau sa stiu cum a decurs acea seară. 

- Stiu ca meriti o explicatie si o vei primi dar acum vreau doar sa ma bucur de tine, promit ca vei primi toate detaliile 

  -Dar... 

- Am spus că vei afla, acum te rog sa te opresti din a mă interoga, a spus raspicat, fata lui devenind serioasa. 

- Tu nu îți poti închipui ce am simtit stiindu-te acolo cu el, doar tu si el dupa toate chinurile la care te-a supus in trecut. Noroc cu Bruce! 

- Printeso sunt bine acum, chiar aveam nevoie de acesta confruntare, mi-a spus de data aceasta pe un ton foarte linistitor. 

Nici macar nu am realizat ca eram deja in fata casei mele cand el a franat pentru a parca. Omul din fața mea, rusul acesta pe care il iubeam cu atata ardoare parea acum ca si-a alungat toti demonii, fara nicio urma de grija sau neliniște. Nu puteam sa nu ma întreb cum a reusit! Oare confruntarea cu tatal lui l-a eliberat de gandurile ce îl țineau captiv în trecut?! 

La toate întrebările mele aveam sa primesc raspuns fix cand nu ma așteptam, asa e Misha. 

- Coboram? întrebarea lui m-a scos brusc din starea in care ma afundasem. 

- Adica, amandoi?! Credeam ca nu ne vom opri acasă, am continuat cu ochii spre usa. 

- Doar daca si tu îți doresti asta, te voi astepta in mașină atunci. 

- Nu, nu asta am vrut sa spun, doar ca urmeaza probabil sa ne întâlnim cu mama si chiar nu as vrea sa spuna ceva care ar putea sa îți strice dispozitia, normal ca vom intra împreună. Desi discutasem cu mama despre asta cu ceva timp in urma, temerile mele legate de comportamentul ei fata de Misha nu se risipise.