Misha - Epilog - creațiile cititorilor -

Epilog - V4

versiune scrisă de - @GabyPopov

Buzele sale reci, se presau acum de ale mele ce erau în flăcări. Mă simțeam amețită de toate aceste emoții, sentimente și trăiri, pe care doar Misha mă făcea să le simt. 

În acest moment nu mai conta că părinții mei se află în sală și văd cu proprii ochi această scenă sau că mama este șocată de momentul dintre noi doi. Tot ce contează pentru mine, este că Misha și-a deschis întru totul sufletul în fața mea și m-a lăsat să intru atât de adânc, încât nimeni nu a mai putut ajunge acolo. Eu eram singura ce am reușit să trec de acele bariere impuse de el. 

A cedat întru totul, iar orice urmă de reticență sau încordare ce le-am simțit cândva, acum au dispărut. Misha se eliberase de acele umbre ale trecutului ce îi bântuiau mintea zi și noapte. A luptat cu proprii demoni, doar pentru a putea fi alături de mine. 

A făcut tot posibilul pentru a afla adevărul despre boala sa, ce se pare că nu este adevărată. Misha nu este bipolar și nici nu a fost vre-o dată. Sunt sigură că totul a fost doar în capul său. Totul a fost un joc al suferinței de care a fost acaparat în ultimii ani. Astfel, Misha putea să găsească o scuză pentru comportamentul său, iar vinovăția ce îl măcina, era cât de cât suportabilă. 

 Picioarele îmi devenise de gelatină, iar mâinile mele au ajuns imediat după gâtul său. Degetele mele au atins în treacăt o porțiune de piele expusă a gâtului său, iar acesta s-a cutremurat. Ropotele de aplauze ce răsunau în sală încă nu se oprise, iar eu aveam senzația că timpul s-a oprit în loc, lăsându-ne ocazia să îl savurăm din plin. Să ne bucurăm de clipa divină ce ne-a fost dăruită de soartă. Această zi, a meritat toate acele zile agonizante în care am așteptat măcar un semn de viață de la Misha. 

Acum eram mai mult decât convinsă că nu am să renunț nici o dată la acest om. Am să merg împotriva la toată lumea dacă va fi nevoie, doar pentru al avea pe el alături. Nici o dată nu mi-am putut imagina că sentimentul de iubire poate face una ca asta dintr-un om. Îl poate împinge spre gesturi de care nu era conștient că le poate face. Dragostea ne dă aripi, dar tot dragostea ni le poate frânge. Știu că încă mai avem de lucrat mult asupra relației dintre noi doi, însă știu că merită tot acest efort și toată această trudă. 

 Misha s-a desprins cu încetinitorul de mine atunci când plămânii noștri urlau după oxigen. Mâinile sale au rămas pe după talia mea, iar fruntea sa s-a lipit de a mea. Respirația sa întretăiată se lovea de fața mea ce ardea în flăcări. L-am auzit cum își drege glasul, iar în următorul moment, Misha a rostit ceea ce nu credeam că este capabil să spună unei lumi întregi.  

— Te iubesc! Și-a luat răgaz câteva clipe, apoi buzele sale au început să se miște din nou. 

 — Îți mulțumesc că ai crezut în mine atunci când toți își pierduse speranța. Îți mulțumesc că mi-ai fost alături în clipele când nu meritam nici o prezență în preajma mea. Ai devenit raza mea de lumină ce m-a scos din tunelul întunecat în care am fost blocat mulți ani de zile. Mi-ai dăruit curcubee și vată de zahăr, iar în schimb nu ai cerut nimic. Tu ai fost cea care m-a motivat să lupt pentru ceea ce îmi doresc, iar eu pot doar să mă închin în fața ta. Sufletul tău pur este tot ceea de ce am nevoie pentru a-mi vindeca rănile lăsate de trecut. Te iubesc, prințes-o! 

 — Și eu te iubesc, Kolot! Nu am vrut să îi spun pe numele, la fel cum nici el nu a făcut-o. Misha a fost mereu un încăpățânat, iar porecla aleasă de mine a fost mai mult decât perfectă pentru el. 

L-am strâns puternic în brațe, iar lacrimi de fericire au început să se rostogolească cu grabă pe obrajii mei fierbinți. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste momente pline de viață. Încet, încet, totul în jurul nostru a început să se întunece. Regizorii au lăsat cortina în jos, iar eu l-am tras pe Misha într-un sărut ce promitea multe momente de neuitat.