Prinsă cu One Direction

22. Glume nasoale și febră mare

*neverificat SORRY :)*

~Perspectiva lui Zayn~

O tineam strans la piept tot leganandu-ma nervos, nestiind ce sa fac. Avea febra, febra foarte foarte mare si totusi tremura. Tremura in somn si se invartea de pe o parte pe cealalta, iar de fiecare data cand o atingeam ea tipa. Nu stiu cat o sa mai rezist psihic sa vad o fata cum are atac de panica in somn? Oare e posibil macar?

-La dracu, injur in momentul cand simt cum ii arte fruntea la contactul cu dosul palmei mele.

Imediat dupa concert am venit ca ars la ea in camera pentru a verifica daca mai este inca acolo. Si era, dar nu cred ca era in apele ei, la propriu. Se comporta exact ca o femeie cu probleme psihice sau mai rau. Zici ca era posedata.

Dormea sau visara sau avea cosmaruri sau ceva avea, insa nu voia sa trezeasca nici cum. Am strigat-o, am incercat sa o calmez, dar de fiecare daca tipa si incerca sa ma indeparteze, ca si cand i-ar fi frica de mine.

Cu greu am reusit sa o trag la piept si primul gand a fost sa o legan. Imi aduc aminte ca Adella cand era mica si avea cosmaruri, mereu o luam in brate, o strangeam la piept foarte tare si o leganam, pana se oprea din plang si adormea la mine in brate.

Sabina nu plange. Nu a plans. Sau nu am observat eu asta, insa tipa, tipa si murmura lucruri fara sens in continu.

Un zgomot facut de usa ma facu sa tresar fericit si sa imi indrept privirea spre Liam care avea in mana un prosop facut snur.

-Ce se intampla? se repede spre mine ingrijorat, lipindu-se dosul palmei de fruntea ei. Arde, sopteste mai mult pentru sine, apoi ii aseaza prosopul imbibat in apa rece pe fruntea Sabinei.

-Ce s-a intamplat? repeta intrebarea uitandu-se la mine ca la un criminal in serie inarmat cu sute de linguri.

-Nu stiu, ma rastesc fara sa vreau, continuand sa ma legan ca un dement. Asa am gasit-o. Chiar nu stiu ce se intampla.

-Ai spus ca se zvarcolea in somn si ca tipa, adauga.

-Asta am spus, aprob. Tipa de fiecare data cand o atingeam si spunea incontinuu " nu, nu, nu ma atinge, nu, nu esti." si tot felul de alte propozitii fara sens.

-Nu cred ca sunt fara sens. Cred ca nu au sens pentru noi, dar sunt sigur ca pentru ea aveau, spune, eu doar uitandu-ma in gol.

-Poate avea doar un cosmar, spune frecandu-si ceafa cu palma.

-Asta nu explica febra si de ce nu se trezea, spun ridicandu-si privirea asupra lui.

-Plangi cumva? ma intreaba, ramanand cu gura deschisa si cu ochii cat cepele.

Evident ca nu. Adica da. Normal ca plang. M-am speriat al darcului de tare sa o vad in halul asta. Parca era posedata. Nu isi casea locul absolut deloc, iar acum singurele lucruri pe care le face este sa isi bage ghearele cat mai adanc in tricoul meu si sa sopteasca. Ma sperie starea ei. Normal ca plang.

-Nu, spun ferm, frecandu-mi ochii cu palma dreapta, Liam doar uitandu-se la mine inca socat.

-Poti avea un atac de panica in somn? intreb.

-De unde vrei sa stiu? se rasteste.

-Pai te-am chemat pe tine pentru ca tu esti ala destept, tip. Daca voiam un idiot care sa vorbeasca mereu sarcastic il chemam pe Harry.

-Trebuie ca voi doi sa incetati cu asta, chiar este enervant sa va vad mereu certandu-va! ma cearta, tonul lui fiind din ce in ce mai ridicat.

-La dracu, injur simtindu-i caldura Sabinei la pieptul meu. Nu este vorba despre el, ea are febra mai mare ca Marele Zid Chinezesc.