Prinsă cu One Direction

10.Frica în dragoste

*Scurt* *Neverficat* *Nereusit*

~Perspectiva lui Megan~

Stau ca întotdeauna sprijinită de ușa pe care,de fiecare dată,când ies pe ea,mă întorc nervoasă,plină de lacrimi. Poate lumea de afară nu este făcută pentru mine.

Mama îmi șoptea la ureche înainte să adorm miracolul dragostei adevărate. Că într-o lume întunecată,dragostea este lumina. Uneori dragostea este opusul întunericului. Ea ne luminează viețile. Dar cum se face ca eu,Megan Horan,nu reușesc să am parte de lumină? Sunt chiar atât de chioră încât să nu realizez ce am? Sau poate,cu adevărat,eu nu am această "lumină" în viața mea?

Ce e dragostea pentru o adolescentă pierdută ca mine?

Dragostea reprezintă pericol, speranță, chibzuire, egoism, fericire, tristețe, compasiune, mânie, enervare,o realție adevărată le are pe toate. Dar o dată ce iubești,nu înșeli,nu mai poți uita acele suișuri și coborâșuri prin care ai trecut cu aceea persoană,o iubești până la sfârșitul vieții tale.

Harry...prima mea iubire...prima flacără ce a trezit focul din mine,ce m-am ars cu el. Acel foc pe care încă încerc să îl sting,dar de fiecare dată când îmi văd crețul,focul se reaprinde.

Nu mai vreau. Nu mai vreau lacrimi. Nu mai vreau să simt acel foc cum mă mistuie zi de zi. Nu mai vreau minciuni. Nu mai vreau să plâng... Nu mai vreau...

-Soph? se auzi o voce cristalină,iar apoi două mâini mă prinseră de umeri încercând să mă pună pe picioare.

~Perspectiva lui Harry~

-Soph? am întrebat-o pe Megan văzând-o sprijinită de ușă,cu capul ascuns după genunchi,suspinând și plângând în sec. Am încercat să o ridic însă ea a început să se zbată lovindu-mi abdomenul cu pumni ei fragili și delicați.

-Nu,nu,nu te rog,țipă ea printre suspine. Nu mai vreau,nu,te rog.

-Soph,relaxează-te,am încercat să o liniștesc luând-o în brațe,însă ea nu se oprea din zbătut murmurând în continuare că nu mai vrea.

-Te rog,nu,nu mai vreau,murmura ea obosită lăsându-se însfârșit îmbrățișată.

-Ce nu mai vrei? am întrebat-o confuz privind-o în ochi. Avea ochii sticloși,plini de lacrimi și mă privea cu o oarecare teamă.

-Te rog,șopti ea lăsând să cadă două lacrimi.

-Megan,liniștește-te,i-am zis scuturând-o ușor. Ce mă rogi? Nu te înțeleg,am adăugat încă confuz prinvindu-i ochii roșii.

-Nu mai vreau,zise ea luându-mă în brațe speriată.

-Ce nu mai vrei? am întrebat-o din nou surprins.

-Nu mai vreau minciuni,nu mai vreau dramă,nu mai vreau să sufăr,îmi șoptit străngându-mi tricoul în mâini. Vreau să dispară. Te rog fă-la să dispară Harry! Fă-la să dispară!

-Ce să dispară? am întrebat din nou și mai confuz.

-Harry,ajută-mă,te rog,șopti strângându-mă mai tare în brațe. Îmi este frică.

Vocea ei era atât de scăzută și de răgușită că abia o puteam auzi. Frică. Este speriată,confuză,tristă...atât de fragilă. Un lucru este clar,trebuie să o ajut. Încă nu știu cum,dar am să o fac. Trebuie să o fac.

-Megan,i-am șoptit prinzând-o de talie cu o mână,iar cu cealaltă mângâindu-o ușor și delicat pe cap. Nu ai de ce să îți fie frică. Sunt aici.

-Ba da,zise desprinzându-se de îmbrățișare. Ba da,Harry. Îmi este frică.

-De ce? am întrebat nedumerit. De ce îți este frică?

-D-de ti-ne,se bâlbâii ea privindu-mă în ochi,lăsând alte câteva lacrimi sărate să îi cadă pe obraji.

-Ce? am șoptit uimit.

-Mi-e frică. Mi-e frică să te iubesc,mi-e frică de tot. Mi-e frică fiindcă ai putea să mă rănești iar,că ai putea să te joci din nou cu inima și cu sentimentele mele. Îmi este frică pentru că te iubesc,zise ea într-un final bufnind în plâns.

-Gata Soph,gata,liniștește-te,i-am spus prinzând-o într-o îmbrățișare. Te iubesc. Te iubesc Megan,mă auzi? Te iubesc enorm și nu aș face absolut nimic care te-ar putea răni.

-Dar...ai făcut,îmi șoptit timidă.

-Și pentru asta merit toată ura de pe pământ,am zis oftând zgomotos. O merit,ok? Sunt un idiot. Am făcut cea mai mare proatie din viața mea. Te iubesc,Megan. Te iubesc și nu mai știu ce să fac pentru a mă ierta. Nu am fost eu. Nu am vrut. Nu...nu știu ce a fost în capul meu. Probabil nimic! Ca întotdeauna. Sunt un idiot! Un idiot demn de milă! Te iubesc,Soph. Mor la gândul că nu mai ești a mea. La gândul că nu te mai pot atinge,că nu te mai pot săruta,că nu mai pot să dorm alături de tine. La gândul că te poate avea altcineva precum Zayn,că poți avea un viitor cu el,că te poți căsători cu el,poți avea copii,poți fi fericită fără mine. Te iubesc! Colierul,brățara...adică eu...

Nu am mai apucat să continui că buzele ei le-au întâlnit pe ale mele formând un sărut timid și foarte dulce care s-a transformat într-unul fierbinte și pasional. Nu îmi vine să cred ce a făcut.

Am prins-o de șolduri ridicând-o ușor,ea împletindu-și picioare în jurul taliei mele,corpurile noastre presându-se usor. Am condus-o până la pat,fără să întrerup sărutul,apoi am aruncat-o pe el apropiându-mi buzele din nou de ea.

-Harry,gemu la contactul cu salteaua moale și catifelată.

-Ști că ne putem opri dacă tu nu v...

-Taci,mă întrerupse acoperindu-mi gura cu degetul arătator. Doar taci.

Iar cu asta ea mă prinse de păr trăgându-mă mai aproape de ea,sărutându-mă din nou. Îi simțeam unghii înfipte în spatele meu,iar într-o secundă ea mi-l înlătură,rămânând la bustul gol,ea mușcându-și buza inferioară la contactul cu abdomenul meu lucrat,ceea ce mă făcu să zâmbesc involunat.

M-am apropiat din nou de ea sărutând-i buzele moi,apoi coborând,lăsându-i sărutări fierbinți pe gât îndreptându-mă spre sâni ei,ea dându-și capul pe spate jucându-se cu mâinile în părul meu. Mi-am infiltrat palmele sub ea ajungând la fermoarul rochiei,scăpând rapid de ea,în același timp mulțumind că nu purta sutien. Ar fi fost o povară.

Nedesprinzându-se de sărut,Megan reuși să scape pantalonii mei,jucându-se nervoasă cu elasticul boxerilor mei,înlăturâdu-i,apoi,la fel de repede,scăpă și de ei.

Întorcându-mă la buzele ei,le-am sărutat mușcându-i sălbatic buza inferioară,în timp ce mă jucam cu sfârcurile ei,care se întăriră la comanda mea.

Infiltrându-mi degetele între ale ei,am intrat senzual în ea de câteva ori,apoi am căzut lat lângă ea,sărutând-o ușor pe frunte.

Și trăgând patura asupra noastră,ea își lăsă capul pe pieptul meu căzând într-un somn adânc.

-Te iubesc,Soph,i-am șoptit ducându-i câteva șuvițe de păr rebele după ureche. Mereu o voi face.