Fum

Capitolul VII

Giving up smoking is easy... I've done it hundreds of times– Mark Twain

Ploua, desigur. Mai sunt aproximativ sase saptamani si vine Craciunul, si ploua! Ar trebuii sa ninga, nu sa ploua. Dar nu stiu pe cine sa cert si cui sa cer socoteala, si parca nu-mi vine sa ma duc la Dumnezeu si sa-l cert. Asa ca merg de brat cu mama prin multimea de pe strada.

Mergem lejer, nu ne grabim. In fond, nici nu avem de ce, caci ne plimbam prin oras pe ploaie. Da, mama e cea mai ciudata persoana pe care o stiu. Ii place sa se plimbe prin ploaie. Si cine sunt eu sa o opresc?

Am ocolit o baltoaca si am strans mai tare bratul mamei in timp ce ma cautam de pachetul de tigari. Involuntar, am scos o tigare din pachet si am aprins-o. Iar cand sa trag a doua oara din ea, ma trezesc ca-mi cade tigarea pe jos. Incheietura mainii incepe sa ma usutre usor, si ma uit urat la mama. Tocmai ma plesnise, pentru ce? Pentru o tigare?!

- De ce ai facut asta? Am intrebat-o bagand mana in pantaloni dupa pachetul de tigari.

Mama se uita urat la mine, si isi dadu ochii aceia mari cu gene rimelate peste cap.

- Am mai multe motive, bombani ea incetinind si mai mult pasul.

- Bine, ascult.

Spranceana dreapta mi se curba in timp ce am prins pachetul de tigari in buzunar. Am zambit fericita si l-am scos iar.

- In primul rand, incepu mama luandu-mi pachetul din mana, nu fumezi pe strada!

Pentru un moment am vrut sa o intreb de ce. Dar mi-am adus aminte cum arata o femeie cu tigara in mana si m-am scarbit pe loc. Uitasem ca eram pe strada, daca pot arunca o astfel de minciuna. Dar chiar nu realizasem.

Femeile intotdeauna arata oribil cand merg pe strada cu tigara in mana. Acesta este un gest masculin, pe care numai barbatii ar trebui sa-l practice. Dar desigur, mai gasesti cate o tarfulita care sa scoata tigarea din pachet in timp ce-si unduieste corpul zvelt pe strada.

Am oftat, luand pachetul de tigari din mana mamei si l-am bagat inapoi in pantaloni.

- Scuze, am soptit rusinata.

Ea imi zambi si grabi pasul.

- Daca vrei mergem intr-o cafenea.

- Nu, e in regula.

Mi-am aruncat privirea pe vitrina unui magazin si am intrat intr-o baltoaca.

- Elina, fi atenta! Tipa mama la mine, ca la un copil mic.

- Nu-i nimic, mama. Doar o mica pata.

Bine, poate nu era atat de mica. Eram uda la piciorul drept de la glezna pana aproape de genunchi, si ma miram cum de mama nu era uda.

- Iubito, nu spuneai ca te lasi de fumat? M-a intrebat mama cand am intrat in bloc.

Am rosit si mi-am ascuns privirea de a ei. Am urcat scarile cate trei odata, si am apasat nervoasa pe butonul liftului.

- Elina?

M-am uitat urat la ea, apoi mi-am dat ochii peste cap. Intotdeauna imi cerea explicatii, iar daca nu le primea..

- Da. M-am lasat.. Si m-am apucat iar.

Am mormait raspunsul, sperand ca ea sa nu inteleaga. Dar intelesese si ma certa in lift pana am ajuns la etajul patru, unde statea ea.

Am lasat-o sa deschida usa, inca bombanind. Si am intrat dupa ea aruncandu-mi adidasii in coltul holului, apoi am agatat geaca in cuier si am dus umbrela pe balcon.