Fum

Capitolul IV

Love is an exploding cigar we willingly smoke – Lynda Barry

Perfecţiunea diferă de la om la om. În viaţă există momente de perfecţiune, în care te simţi depăşit. Eu, am momentele mele de perfecţiune.

Nu simt perfecţiunea atunci când fumez. Acea acţiune nu îmi mai aduce aminte de perfecţiune. Dar o seara ploioasă de Noiembrie, aduce atât de mult cu perfecţiunea! Aerul rece înconjurându-te, picăturile de ploaie formând o simfonie, suflarea lină a vântului, toate constituie perfecţiunea. Perfecţiunea mea.

Degetele îmi sunt reci, iar ţigarea arde neîncetat între ele. Mă bâţâi de pe un picior pe celălalt, în timp ce mâna lui Shante se plimbă cu repeziciune pe corpul meu încercând să mă încălzească. În zadar.

Picăturile mici de ploaie se lipesc de faţa mea, şi sunt fericită că nu sunt machiată. Ivory în schimb, este nervoasă şi pleacă din grupul nostru în şcoală să îşi şteargă machiajul distrus. Rimelul ei se şterge imediat la apă...

Noah o strânge în braţe pe Ayleen, care zâmbeşte încântată. Acum cinci minute se plângea că îi este frig, iar Noah se oferi să o ţină în braţe. Dave este lipit de perete şi dă din cap după ritmul muzicii din căşti, ne ignoră. Şi el are un moment de perfecţiune. Apoi, mai este şi Ethan, cel ce este mai înalt decât Shante. Cu plete mai scurte totuşi, brunet şi cu bretonul întotdeauna în ochi. Cu buzele pline şi ochii negri ca noaptea, sclipind. El îşi ţine mâinile în buzunarele pantalonilor, şi se bâţâie, în timp ce vorbeşte cu Shante.

Nu sunt atentă la discuţie. Nu mă interesează atâta timp cât este vorba de maşini. În schimb, sunt atentă la ţigarea pe care vântul o fumează, nelăsându-mă să o termin. Mai trag odată din ea, şi expir fumul cu grijă către cerul înnorat. O arunc pe jos şi o calc oprindu-mă din dansul meu pe loc. Shante mă strânge mai tare în braţe şi apare Ivory. Plină de viaţă, cu zâmbetul pe buze, şi fără machiaj.

Începu să pălăvrăgească despre ceea ce făcuse cât fusese la baie, cum îşi dăduse jos machiajul. Dar se sună, şi am fugit în clasă – nepregatită pentru ora de fizică. Shante alergă alături de mine, şi am intrat amândoi în clasă gâfâind. Profesoara nu ajunsese încă, aşa că mi-am aruncat ghiozdanul la picioarele băncii şi m-am trântit pe scaun cu un zâmbet idiot.

- Nu ar fi trebuit să alergam, spune Shante gâfâind în timp ce se aşeză pe scaun.

I-am zâmbit şi mi-am pus mâna peste a lui. M-am uitat în clasă – ceilalţi nu ajunseseră.

- Am vrut să scap de Ivory, am şoptit. Îţi vine să crezi că ne spunea cum şi-a dat jos machiajul? De parcă interesa pe cineva, mi-am dat ochii peste cap şi am oftat.

El zâmbea în colţul gurii când se apropie de mine. Puse o mână după spatele meu, şi mă trase mai aproape de el. Îşi înclină puţin capul, iar eu i-am pus degetul arătător pe buze împingându-l în spate.

- Nu, nu, nu, i-am şoptit pupându-l pe obraz.

I-am zâmbit sfioasă, iar el îşi dădu ochii peste cap.

- Urăsc regulile astea prosteşti! Îmi spuse el aruncându-şi caietul pe bancă când profesoara intră în clasă.

Şi începu ora plictisitoare de fizică. În care aveam să mă fac mică-mică în bancă, fără să scot un sunet, uitându-mă doar la tablă şi la profesoară. Având în vedere că nu ştiam nimic, nu aş fi putut să fac altceva. Dar Shante răspundea întotdeauna, şi înţelegea acea materie insuportabilă.

Shante, îmi mai aruncă priviri răutăcioase în timpul orei, legate de regulile mele.

Ei da, aveam reguli. Nu avea voie să mă sărute când eram la şcoală. Nu în faţa celorlalţi. Nu când un profesor ar fi putut să ne vadă. El nu înţelegea, nimeni nu înţelegea că nu mi-ar fi plăcut, că m-aş fi simţit prost. Dar îmi respecta decizia.