Asul negru

Capitolul 1

Sakura's point of view

Mergeam plictisita in acelasi spatiu in care am mai pasit de milioane de ori inainte. Priveam cum ura, indiferenta, marsavia au ramas la fel. Nu era nicio diferenta. Adolescentele te priveau cu dezgust pentru ca nu erai de-a lor, pentru ca erai diferita. Tipii nici nu te observau, deoarece fusta ta avea mai mult decat cativa centimetri. Erai invizibila in aceasta lume oribila si meschina. In propriul tau liceu, erai un nimeni. 

Nu era nimeni cu care sa te fi putut intelege prea bine si sa fii sigur ca asta va dura. Nimanui nu-i pasa de prietenie, toti erau egoisti, se gandeau doar la propriul interes. In opinia lor, daca era posibil ca toti ceilalti sa ramana repetenti, asta ar fi fost perfect. Dar evident, nu se putea intampla asta din moment ce toti isi doreau acelasi lucru. Dar ei nu vor intelege niciodata ca a fi destept nu depinde de cat de prosti sunt ceilalti, mintile lor nu puteau percepe asa ceva. 

Imediat ce am ajuns la semaforul din fata liceului, am putut observa coada interminabila de elevi ce isi asteptau randul sa intre in liceu. Cand am vazut ca nimeni nu progresa, un singur lucru mi-a venit in minte: control de uniforma. Se putea observa cum adolescentele isi luau fusta de uniforma peste colantii negri care erau la moda si astfel pareau niste eleve model. Ma dezgusta total cand vedeam ipocrizia cu care treceau pe langa profesorul de serviciu, iar dupa ce erau sigure ca niciun cadru didactic nu le putea vedea, isi dadeau fusta jos si isi continuau drumul spre sala de clasa. 

Ma indreptam spre laboratorul de chimie,caci acolo invatam inca din clasa a noua, iar in timp ce traversam marele hol al liceului nostru, auzeam tot felul de susoteli cu privire la acelasi subiect: petrecerea Hinatei din seara aceasta. Nu am fost invitata, nici nu ma asteptam la altceva. Intotdeauna am fost invizibila pentru toti cei din liceu, pana si tocilarul de Sai era invitat din cand in cand. Cred ca majoritatea persoanelor din liceu nici nu imi stiau numele. Nu eram deloc afectata de acest lucru, de la inceput am vrut sa trec neobservata in toti cei patru ani de liceu, nu-mi doream sa fiu in centrul atentiei. 

In momentul in care am ajuns in fata laboratorului, am avut o tentativa de a ma intoarce acasa. Prima ora aveam chimie, materia pe care o detestam cel mai mult. Nu am suportat niciodata aceasta ora atat din cauza cunostintelor pe care nu voiam sa le asimilez, cat si din vina profesorului. In momentul in care te scotea la tabla, nu stiai ce sa mai faci, singurul lucru pe care il vedeai erau dintii lui ingalbeniti ce rosteau cuvinte pline de sarcasm. Am inghitit in sec si am intrat in sala de clasa. Am fost surprinsa sa imi vad toti colegii prezenti la o astfel de ora, de obicei, chiulul este activitatea lor favorita. Mi-am tarat picioarele pana in ultima banca, langa prietena mea cea mai buna, Ino. Nu am apucat sa ii adresez nici macar un cuvant pentru ca in clasa intra profesorul de chimie. Ne-a salutat dezgustat, dovedind cat de mult ne placea, apoi si-a pus servieta invechita pe catedra. Din aceasta a scos o batista oribila si a inceput sa-si stearga nasul, in timp ce eu gandeam „Batista? Serios? Cine mai foloseste batista in zilele noastre? Exista servetele!”. Mi-am dat ochii peste cap, zeflemitor, apoi am privit fix in ochii profesorului care nu prea ma avea la inima. A zambit usor si nerusinat in timp ce striga: 

- Haruno, la tabla! 

Am urmarit scarbita si enervata cum toti colegii mei minunati s-au intors si ma priveau cu ochi mari si speriati. Din moment ce bancile erau de trei persoane le-am rugat pe Ino si Temari sa se dea la o parte, ele ascultandu-mi cerinta. Am mers intr-un sictir teribil pana la tabla, mi-am pus mainile in solduri si am asteptat ca nemernicul sa inceapa cu aplicatiile la care nimeni nu avea raspuns si cu remarcile lui ironice si nerusinate. Dupa ce mi-a dat datele problemei, am izbucnit in ras ca o nebuna si l-am intrebat:

- Vorbiti serios? Nici macar nu ne-ati predat asa ceva! 

A zambit malefic, iar ochii sai m-au masurat din cap pana in picioare. Am crezut ca o sa vomit in scurt timp, dar m-am tinut tare si i-am sustinut privirea.