Nuanțe

Dragoș

Să omoare câțiva monștri era lucrul care reușea să-l liniștească pe Dragoș de cele mai multe ori. Bine, asta doar în viața virtuală. În realitate, nu era atât de curajos. În fine, în cele din urmă, fu hotărât să pună pauză jocului de pe calculator și să se ridice de pe canapeaua maro și confortabilă, pentru că îi chiorăiau mațele. I se făcuse foame. Deschise ușa frigiderului, și când nu văzu înăuntru nimic comestibil, se gândi că era bine dacă și-ar fi făcut ceva de mâncare. Eventual, să mănânce și maică-sa când se întorcea de la serviciu.

Aproape că răsturnă apartamentul cu fundul în sus, în căutarea unei sume de bani și reuși să găsească cincisprezece lei. Îi băgă în buzunarul pantalonilor de trening, se încălță cu adidașii, încuie ușa și coborî la supermarket. Când ieși din bloc, scoase o țigară din pachet și o aprinse. Arăta oarecum rebel cu părul negru dat pe spate, tricoul și pantalonii largi, mâinile în buzunare și țigara în gură.

Salută politicos vânzătoarea, după care se plimbă printre rafturi. Ajunse la standul cu cartofi, luă o punguță și puse câțiva cartofi în ea. Cumpără câteva roșii și un castravete și se înapoie la casă, pentru a plăti cele cumpărate. Fu bucuros când realiză că toți banii ăia îi ajungeau pentru a hrăni două persoane și urcă în apartament, pentru a pregăti cina. Curăță cartofii de coajă, îi tăie în bucățele și îi puse la fiert cu puțină sare și ulei, apoi încropi o salată. Cât timp se fierbeau cartofii, își mai aprinse încă o țigară în bucătărie. Era mort de foame, dar, totuși, avu răbdare.

O sună pe maică-sa, dar ea nu răspunse. Piureul fu gata într-o jumătate de oră, așa că își puse să mănânce dintr-o farfurie. Nu își mai așteptă mama, care nu apăruse nici până la ora douăzeci. Lăsă oala cu piure pe aragaz și puse farfuria și furculița în chiuvetă, fără să le mai spele. Se întoarse, plictisit, la jocul lui, începând să se enerveze că mama lui, Ana, nu mai venea odată de la serviciu.

În mijlocul jocului, băiatul auzi soneria. Nu avea cum să-l pună pe pauză, însă, mormăind, aruncă joystickul cât colo pe canapea și se îndreptă, agale, spre ușa apartamentului. Se uită pe vizor și constată că, în sfârșit, venise și maică-sa de la serviciu. Îi descuie ușa și i-o deschise. Ana își puse geanta în cuier, îl sărută pe puști și îi spuse:

- Miroase foarte bine, Dragoș. Ai gătit?

- Da.

Băiatul nu părea că vrea să dea prea multe detalii despre ceea ce gătise. În fond, nici nu era foarte vorbăreț, mai ales, că, în majoritatea timpului, era singur în casă. Ana intră în bucătărie, văzu piureul și salata, dar nu se așeză la masă.

- Nu mănânci, mamă?

- Păi... Femeia se înroși puțin în obraji. Dragoș știa ce înseamnă asta: avea întâlnire. Însă Ana nu vru să-l refuze, mai ales că îi oprise și ei mâncare, și gustă puțin din piure și din salată. Sunt foarte bune! Însă... o să mănânc în oraș în seara asta. Sper că nu te superi, nu, dragule?

Băiatul vru să zică ceva, dar, în schimb, tăcu. Era furios, însă nu-și lăsa niciodată sentimentele la iveală. Prefera să le țină în sine, având în vedere că, deși maică-sa nu prea stătea pe acasă, îi oferise tot ce putea mai bine.

- Mă duc să fac un duș și să mă schimb, apoi o să-ți las și ceva bani. Poate ieși și tu în oraș.

Mama sa îl pupă pe frunte, își dădu sacoul jos și se duse la baie. Dragoș ura faptul că nu prea avea parte de timp cu mama lui. De când tatăl lor îi părăsise, familia parcă se destrămase: el trăgea într-o parte, iar maică-sa în altă parte. Se duse înapoi în sufragerie, ieși din joc și de data asta, începu altul, unul cu mașini. Nu fu atent când Ana plecă și-și luă la revedere. Nici măcar nu-i ură ,, distracție plăcută." Oricum, cu oricine ar fi avut ea întâlnire, el nu avea de gând să-l accepte prea ușor în locul lui taică-su.