Nuanțe

Nick

Doar un bătut la ușă nu era de ajuns pentru ca Nick să se trezească cu noaptea-n cap, sâmbătă dimineața, în ziua lui liberă de la liceu. Nici vremea urâtă de afară nu-i era de niciun ajutor. Nick se trezi abia când taică-su bătu tare, de cinci ori, la ușa camerei lui:

- Deschide ușa și dă-te odată jos din pat, jegule!

Băiatul de șaptesprezece ani căzu din pat și, în graba lui de a descuia ușa, se împiedică în așternuturi și căzu din nou. Îl privi pe Vali, tatăl lui, cu o expresie de om trezit din somn la trei dimineața și îl întrebă, simplu:

- Ce?

Vali își privi fiul din cap până-n picioare: avea o înălțime medie, păr șaten-roșcat, puțin lung și pistrui. Nu era îmbrăcat decât în boxeri.

- Uită-te la tine, ești numai piele și os, Nici! Hai, să vii jos să mâncăm.

- Bine, stai să mă îmbrac.

Nick trânti ușa în fața lui Vali, o închise și o încuie. Bărbatul nu se mai chinui, ci, pur și simplu, coborî la masă. Adolescentul dădu la o parte jaluzelele, își scoase o țigară din pachet, o aprinse și trase din ea. Se întinse cât era de lung pe pat și, fumând, se uita la poplecați

pe care-l avea pe tavan. De fapt, nu era chiar un poster, ci o fotografie în mărime naturală cu fata pe care o iubea. Totul ar fi fost bine-mersi dacă el nu ar fi fost atât de timid de față cu ea și și-ar fi putut mărturisi sentimentele. Dar nu era. Era inutil să se mai consume. Oricum ea nu-l iubea. Mai trase de trei ori din țigară, o stinse în scrumiera de pe pat, apoi aruncă cu mingea de fotbal chiar în fața ei.

- Nick! strigă maică-sa, care auzi sunetul făcut de bufnitura mingii. Vino să mâncăm. Acum!

În cele din urmă, Nick coborî scările. Camera în care familia lui lua masa era pe jumătate bucătărie, pe jumătate sufragerie. Aproape de scările pe care coborâse el, se aflau două canapele de piele și o masă joasă, din sticlă. Aici mâncau Vali, Elena și fratele lui mai mic, Ionuț. Câțiva metri mai încolo, se afla un fel de bar, o chiuvetă, un aragaz și un dulap. Deși era mort de somn fiindcă seara trecută fumase un pai cu prietenul său, Claudiu, iar părinții îl treziseră la șapte dimineața, mațele tot îi chiorăiau de foame. Se așeză la masă și începu să înfulece din cartofii prăjiți, ouăle ochi, salată, și să bea din sucul de portocale

- Ti-era foame, nu, Nick? îl întreba maică-sa, dându-i părul din ochi.

Mama lui, Elena, era o persoană foarte blândă, avea ochi căprui și păr drept, vopsit până la nuanța morcovului. Nick o plăcea mai mult decât pe Vali, de aceea îi răspunse fără nicio notă de sarcasm în voce:

- Da, mi-era, dar după ce termin o să mă duc înapoi să mă culc. Nu e uman să mă treziți la ora asta sâmbăta!

- Ba nu o să faci asta, Nick! îi răspunse Vali.

Băiatul înghiți în sec, apoi spuse:

- Ce?! De ce?

- Pentru că eu și mă-ta plecam la nași-ta weekendu' ăsta și vreau ca tu să ai grijă de Ionuț cât suntem plecați.

Nick vru să protesteze, dar nu era atât de rău că rămânea acasă singur cu fratele lui de șapte ani. Ar fi preferat să fie complet singur, dar era bine și-așa, fiindcă îi păsa de el.

- Ok, fu acesta de acord.

După ce terminară de luat micul dejun, Vali și Elena încărcaseră bagajele în mașină, își luară la revedere de la copiii lor și plecară la nașii lor, la țară.