Nuanțe

Alexandru

- Promite-mi că nu vei sta până târziu, îi zise maică-sa.

Ea era cea mai drăguță femeie pe care o cunoștea Alexandru: era ușor plinuță, avea ochi căprui, dar parcă tot îl enerva când încerca să-i controle viața atât de mult.

- Mami, am aproape optișpe ani, se plânse Alex, suflând afară fumul țigării.

- Off... oftă Maria, mama sa. Să nu vii mai târziu de două dimineața!

Spunând acestea, Maria luă țigara din gura fiului său și i-o aruncă peste umăr.

- Și nu mai fuma! Faci cancer.

Ignorând comentariile super protective ale mamei sale ultraprotective, Alexandru intră la duș. Își spălă cu atenție întreg corpul atletic, apoi își șamponă și părul lung, auriu. Era unul dintre cei mai doriți băieți din liceul lui, dar tot ce-și dorea acesta era ca Ramona să-l iubească așa cum o iubea el pe ea. Dar și să-i intre în chiloți. Își luă pe el un tricou și niște blugi mișto: era gata de petrecerea din pădurea Băneasa.

- Nu sunt gata încă, își zise.

Căută prin sertar, unde găsi un pliculeț cu praf alb. Îl băgă în buzunar și își zise: ,, Now I'm ready to party!!!"

O pupă pe Maria pe obraz și îi promise că va avea grijă de el, după care merse acasă la Nick. Strânse mâna cu el și cu Claudiu, apoi își puseră într-un rucsac câteva chestii necesare: pături, băutur, bani, pe care îl căra el, iar Nick și Claudiu cărau în spate două corturi.

- Unde sunt fetele? întrebă Alexandru.

- Ne întâlnim cu Gabi, Letiția și Corina în stație, îi răspunse Claudiu.

- Am înțeles, făcu blondul, puțin dezamăgit. Se gândea dacă să întrebe sau nu de Letiția. Până la urmă, își făcu curaj și spuse: Iubita mea nu vine?

Nick și Claudiu se uitară unul la altul. Nici unul nu spuse nimic. Se așternu o tăcere jenantă.

- Ce? se răsti Alexandru.

- Eu nu îi spun, zise Nick. Spune-i tu.

Trăgând adânc aer în piept, Claudiu rosti:

- A spus, citez: ,, ești un nesimțit care se gândește doar la sex și nu mai vrea să-ți vadă fața aia oribilă niciodată." Am încheiat citatul.

Ușor iritat, Alexandru se hotărî să nu se mai gândească la fosta lui iubită. Dacă cu părererea asta rămăsese despre el, nici nu credea că mai e nevoie să se deranjeze. Își puse rucsacul mai bine pe umeri și le zise celorlalți că era timpul să plece.

Se întâlniră cu fetele în stația de autobuz care-i ducea în Băneasa. Soarele deja apunea peste blocurile orașului. Era o priveliște superbă, interesantă și, ce putea fi mai bine decât să bea puțină bere în culoarea aceea portocalie a cerului în timp ce își așteptau autobuzul? Gabriela venise cu ideea asta, dar Leti se împotrivi, spunând că nu era o idee prea bună și că șoferul i-ar fi aruncat din mijlocul de transport în comun.

- Hai, Leti, ia și tu o doză de bere, îi zise Alex, în timp ce scotea o doză de Timișoreana din rucsac. I-o întinse crețeti.

Până la urmă, aceasta zâmbi, luă doza de la Alex și o deschise. Puțină spumă pică din capaca, dar era ok. Toți cei șase prieteni își ciocniră dozele de bere, apoi le băură aproape dintr-o înghițitură. Băiatul blond era foarte fericit că era înconjurat de oamenii pe care-i iubea. Toastau pentru prietenie, pentru apusul de soare, pentru petrecerea care urma și pentru viața de care se bucurau din plin.